Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Deși sclavii din orașul roman antic Pompei erau considerați „unelte vorbitoare”, unii dintre ei primeau o hrană mai bună decât oamenii obișnuiți, a transmis vineri Ministerul Culturii din Italia, citând dovezi din săpături recente, potrivit Reuters.
Amfore cu boabe de fasole fava și un vas mare cu fructe – pere, mere și scorobe (sorbită) – au fost găsite la etajul întâi al zonei servitorilor dintr-o vilă mare din Civita Giuliana, o suburbie nordică a vechiului Pompei, se arată în comunicat.
Sclavii locuiau la parter, în celule de 16 metri pătrați infestate cu șobolani, care găzduiau până la trei persoane, dar arheologii cred că alimentația lor era îmbunătățită pentru a le menține productivitatea, potrivit comunicatului.
„Se putea întâmpla ca sclavii de pe proprietățile din jurul orașului Pompei să fie mai bine hrăniți decât mulți cetățeni formal liberi, ale căror familii nu aveau minimul necesar pentru a supraviețui și care erau astfel obligați să cerșească de la notabilii orașului”, a transmis ministerul. Oamenii din clasa muncitoare obișnuiau să se bazeze pe o dietă simplă, pe bază de grâu.
Descoperirile scot la iveală „absurditatea sistemului antic al sclaviei”, a declarat directorul Parcului Arheologic Pompei, Gabriel Zuchtriegel, citat în comunicat, care menționează că romanii îi numeau pe sclavi „unelte vorbitoare”.
Orașul prosper de odinioară Pompei, situat lângă Napoli, și împrejurimile sale au fost distruse de erupția muntelui Vezuviu în anul 79 d.Hr., însă rămășițele sale au supraviețuit după ce au fost acoperite timp de secole de un strat gros de cenușă și lavă.