Salvamont România cere deblocarea a 300 de posturi de salvatori montani la nivel naţional pentru acoperirea necesarului de personal pentru intervenţia în cazuri de salvare de pe munte

Salvamont România cere deblocarea a 300 de posturi de salvatori montani la nivel naţional, pentru a asigura acoperirea necesarului real pentru intervenţia în cazuri de salvare de pe munte, transmite Agerpres.

Fără aceşti noi salvatori care să se alăture celor 326 de salvatori montani angajaţi existenţi în acest moment, şi prin care să se asigure o acoperire de circa 50% din necesarul real în primul an, funcţionarea serviciului în condiţii de siguranţă va deveni imposibilă, susţine Salvamont.

„Dacă serviciile publice Salvamont nu vor fi consolidate, prin stabilirea unui cuantum realist şi proporţional al numărului de salvatori operativi, cu o recunoaştere a condiţiilor de periculozitate, a riscurilor şi condiţiilor extreme în care se desfăşoară activitatea acestora, activitatea de salvare montană poate intra rapid în colaps”, informează un comunicat al Salvamont România.

Potrivit sursei citate, atât la nivel judeţean, cât şi la nivel naţional, structurile Salvamont se confruntă cu un grad de acoperire a capacităţii operaţionale de doar 17,85%.

„Reuşim un grad de răspuns de 100% la solicitări, dar realitatea reflectă un dezechilibru major între volumul de muncă şi resursele disponibile. Sprijinul deosebit în alocarea de resurse financiare şi materiale de către Consiliile judeţene şi locale, sprijin ce a făcut ca în ultimii 10 ani Salvamont să devină una dintre cele mai specializate structuri de salvare, cu o dotare de ultima generaţie, unică în ţară, un adevărat etalon la nivel european. Din păcate, acest sprijin nu a fost corelat şi cu un sprijin guvernamental care să asigure cadrul legal pentru dezvoltarea numerică a resursei umane şi realizarea unei structuri operative corect dimensionate”, precizează Salvamont.

În absenţa unor măsuri urgente, spun salvatorii, eficienţa intervenţiilor va scădea, iar riscul producerii unor tragedii va creşte exponenţial, iar într-un astfel de context responsabilitatea nu va putea fi atribuită doar echipelor de intervenţie, ci va aparţine în mod direct decidenţilor care au ales să ignore avertismentele transmise din timp şi în mod repetat.

„Este greu de înţeles de ce, în România, soluţiile vin adesea abia după ce se produce o tragedie, când acestea ar putea fi identificate şi aplicate din timp, prin dialog real şi sprijin concret, evitând astfel poate chiar pierderea de vieţi omeneşti”, mai arată sursa citată.