RUȘINEA: lecția românească care ne-a ținut în bancă și după ce am crescut

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Articol scris de Andreea Diaconescu, Psiholog Clinician Autonom și Psihoterapeut în cadrul Clinicii The Mind

Românii nu au avut mereu psihologi, dar au avut ceva mult mai răspândit: rușinea. A fost, cumva, „psihologul de serviciu” în multe familii – cel care te oprea să greșești, să te expui, să fii vocal, diferit, sau liber.

Și poate tocmai de asta, azi, la mulți dintre noi rușinea nu mai apare ca o emoție clară, ci ca un filtru prin care trece fiecare decizie: Oare ce-o să creadă ceilalți?
Uneori ne ghidăm viața nu după ce ne dorim, ci după ce arată bine. După cum „se face” sau “nu se face”.

Dar atenție, nu suntem o națiune de oameni rușinoși. Suntem doar o generație crescută în ideea că validarea vine de afară, iar greșeala e rușine, nu învățare.

Unde ne încurcă, de fapt, rușinea?

În relațiile de familie, unde preferăm să nu vorbim despre ce simțim. Nu vrem să părem slabi, complicati sau „drama queen”. Și atunci tăcem. Sau glumim. Sau evităm.

În cuplu, unde ne e rușine să cerem mai mult. Mai mult timp, mai multă afecțiune, mai mult spațiu. Rușinea ne face să credem că avem pretenții, nu nevoi.

La job, unde preferăm să „fim ok” decât să cerem o mărire sau să ne afirmăm ideile. Rușinea ne spune că poate nu merităm, sau că „nu e momentul”.

În deciziile personale, când vrem să facem ceva diferit – o schimbare de carieră, o plecare, o alegere nepopulară. Și renunțăm, pentru că ne e rușine să părem „iresponsabili”.

Cum arată rușinea la români?

Nu plânge la școală. Nu te umfla în pene. Nu te fă de râs. Astea sunt replici familiare. Dar consecințele lor se văd acum în viața adultă:

• Ne e greu să vorbim în public atunci când trebuie să o facem.
• Ne e frică să ne promovăm ideile sau munca.
• Ne simțim vinovați când refuzăm ceva, chiar și cu motiv întemeiat.
• Și, poate cel mai trist, ne e rușine cu emoțiile noastre. Cu nesiguranța, cu tristețea, cu întrebările la care nu putem răspunde.

E ca un fundal sonor pe care l-ai auzit toată viața – e acolo, te însoțește, dar nu mai știi de unde vine. Și cel mai periculos e atunci când o confunzi cu „bun simț”, „discreție” sau „maturitate”. De fapt, e doar frica de a fi tu, așa cum ești.

Ce poți face, dacă vrei să trăiești cu un pic mai puțină rușine?

Nu e vorba despre a scăpa complet de rușine, ci despre a-i scoate din mâini volanul, să nu o mai lași să te conducă sau să-ți strice bucuria de a trăi dezinvolt, relaxat.

• Prinde momentul în care vrei să te retragi, dar ai ceva de spus. Poate nu tot, dar un pic mai mult decât ieri.
• Observă când îți tai singur elanul. Cine ți-a spus că nu e „de tine”? Chiar e adevărat? Sau doar o voce veche care a prins rădăcini?
• Fă lucruri imperfecte, dar cu intenție. O idee spusă în ședință. O poză postată fără 15 filtre. O alegere sinceră, chiar dacă „nu dă bine”.

Pune-ți întrebarea: Cine ai fi dacă nu ți-ar mai fi rușine?
Poate ai cere mai mult, sau ai spune mai clar ce vrei. Ai iubi mai liniștit. Poate ai începe, în sfârșit, viața aia care chiar ți se potrivește.

Iar dacă, pe drum, ai nevoie de un spațiu în care să-ți pui gândurile în ordine și să-ți iei rușinea mai puțin în serios, noi suntem aici. Cu profesioniști care știu că uneori, primul pas nu e să „te schimbi”, ci doar să te înțelegi mai bine.

web: www.themind.ro | mail: [email protected] |  tel: 021.781.22.59

social: facebook | instagram | linkedin