Apa dulce a României, sub presiune: România a înregistrat cel mai ridicat nivel de stres hidric din UE în 2023. Monica Ioniță Scholz: „Mitul că România este bogată în apă trebuie deconstruit”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

România a înregistrat în 2023 cel mai ridicat indice de exploatare a apei (WEI+) din Uniunea Europeană, ajungând la 47,4%, un nivel care indică stres hidric sever și plasează țara aproape la egalitate cu Cipru, deși statul mediteranean are un climat mult mai arid. Valoarea arată că aproape jumătate din resursele anuale de apă dulce regenerabilă ale României sunt consumate, în timp ce schimbările climatice și seceta prelungită amplifică presiunea asupra rezervelor de apă, arată cercetătoarea Monica Ioniță Scholz într-o analiză publicată de platforma InfoClima.

Indicele de Exploatare a Apei Plus (WEI+), utilizat de Agenția Europeană de Mediu (EEA), măsoară cât din apa dulce regenerabilă este consumată efectiv de activitățile umane, raportat la resursele disponibile în mod natural. Nu este un indicator al cantității absolute de apă, ci al sustenabilității utilizării acesteia.

Din datele europene, valoarea de 47,4% înregistrată de România în 2023 depășește pragul de 40% stabilit de Agenția Europeană de Mediu pentru stres hidric sever și reprezintă cea mai ridicată valoare din Uniunea Europeană în acel an.

Figura 1. Harta via paginii Parlamentului European – Date ce provin de la Agenția Europeană de Mediu (EEA)
WEI+ = (Apă extrasă − Apă returnată) ÷ Resursa de apă reînnoibilă × 100%

De ce România nu este, de fapt, o țară bogată în apă

Analiza demontează unul dintre cele mai răspândite mituri legate de resursele naturale ale României.

Deși percepția publică este că țara dispune de resurse abundente de apă, o mare parte din debitul care traversează teritoriul național provine din afara granițelor, în special prin Dunăre, care aduce apă din Germania, Austria, Ungaria. Aceasta nu este apa României, ci apa care trece prin România. În același timp, principalele râuri interioare – Olt, Siret, Argeș, Ialomița, Prut sau Vedea – au debite relativ reduse și sunt foarte vulnerabile în perioadele de secetă, iar într-un an uscat, „unele dintre ele pur și simplu seacă”.

Astfel, reducerea debitelor Dunării afectează direct disponibilitatea resurselor de apă ale țării, iar râurile interne, cu debite mici, sunt extrem de sensibile la secetă.

Cum s-a ajuns la recordul din 2023

Potrivit InfoClima, valoarea record a WEI+ este rezultatul suprapunerii a două fenomene.

Pe de o parte, România a traversat una dintre cele mai severe și mai lungi secete din istoria recentă. Intervalul martie 2022 – iulie 2025 a însemnat 41 de luni consecutive cu deficit hidric, iar rezervele de apă nu au reușit să se refacă nici în sezonul rece.

Pe de altă parte, în același timp, consumul de apă pentru irigații a crescut puternic. Fermierii au extras cantități record pentru a salva culturile agricole, în special în Bărăgan, Dobrogea și sudul Moldovei – regiuni unde resursele locale de apă sunt deja limitate.

Astfel, în timp ce disponibilitatea apei a scăzut, consumul a crescut, ceea ce a determinat o creștere bruscă a indicelui WEI+.

De ce ploile din acest an nu rezolvă problema

Deși iarna și primăvara au adus precipitații importante în multe regiuni ale țării, acestea nu pot compensa deficitul acumulat în ultimii ani.

Solurile și acviferele au nevoie de mai mulți ani cu precipitații apropiate de normal pentru a-și reface rezervele, spune analiza. Solurile foarte uscate absorb inițial apa asemenea unui „burete compactat”, iar o parte importantă a precipitațiilor se scurge rapid fără să contribuie la refacerea rezervelor subterane.

Cercetătoarea compară situația cu „câteva pahare de apă după o perioadă îndelungată de deshidratare”.

Datele satelitare analizate arată că rezervele totale de apă ale României au rămas sub media de referință începând din 2019, atingând un minim istoric în septembrie 2025.

Datele care arată amploarea fenomenului

InfoClima sintetizează mai multe concluzii din raportul Starea Climei 2025:

• România a traversat cea mai lungă secetă din istoria recentă: 41 de luni consecutive (martie 2022 – iulie 2025);
• peste 600 de localități au introdus restricții la consumul de apă în 2024;
• în județul Dolj s-au pierdut aproximativ 65% din culturile de floarea-soarelui în vara anului trecut;
• peste 51% din suprafața României a fost afectată de aridizare în perioada 2021–2024, față de doar 12% în anii 1970;
• verile devin tot mai secetoase, în timp ce episoadele de ploi torențiale se concentrează în intervale scurte, crescând simultan riscul de secetă și de inundații.

Cercetătoare: „România a trăit decenii cu iluzia abundenței de apă”

În concluzia analizei, Monica Ioniță Scholz, cercetător științific gradul I la Institutul pentru Cercetări Marine și Polare din Bremerhaven (Germania), pune în gardă asupra degradării rezervelor de apă și atrage atenția că România nu poate fi considerată o țară bogată în apă.

Potrivit acesteia, valoarea WEI+ din 2023 nu reprezintă o simplă anomalie statistică, ci semnalul că sistemul hidric al țării funcționează aproape de limita sustenabilității.

Fără investiții consistente în reducerea pierderilor din rețele, creșterea eficienței utilizării apei și adaptarea agriculturii la un climat mai arid, presiunea asupra resurselor de apă va continua să crească, arată analiza publicată de InfoClima.

Sursa: Analiză publicată de InfoClima, pe baza datelor Agenției Europene de Mediu (EEA), Eurostat, Administrației Naționale „Apele Române” și raportului Starea Climei 2025.

Context

Analiza publicată de InfoClima vine într-un context în care presiunea asupra resurselor de apă din România este tot mai mare. La începutul acestui an, G4Media a arătat, pe baza datelor oficiale transmise de autoritățile române Comisiei Europene, că România pierde anual peste 565 de milioane de metri cubi de apă potabilă din rețelele publice de distribuție. Aproape 50% din apa introdusă în sistem nu ajunge să fie facturată, din cauza pierderilor din infrastructura învechită, a avariilor, a consumului necontorizat și a erorilor de măsurare.

Totodată, strategia Uniunii Europene pentru reziliența apei pune accent pe principiul „eficiența utilizării apei pe primul loc”, care prevede că statele membre trebuie să prioritizeze reducerea consumului și a pierderilor din rețele înainte de a recurge la dezvoltarea unor noi surse de apă. Potrivit expertului Dan Rădulescu, consultat de G4Media, această abordare va orienta în următorii ani politicile europene și, implicit, pe cele naționale privind gestionarea resurselor de apă.