UPDATE Romancierul japonez Kenzaburo Oe, laureat al premiului Nobel, a murit la vârsta de 88 de ani: editorul

Romancierul Kenzaburo Oe, laureat al premiului Nobel, o voce liberală importantă din Japonia care a contestat conformismul societății moderne, a murit la vârsta de 88 de ani, a anunțat luni editorul Kodansha, citat de agenția AFP.

„A murit de bătrânețe în primele ore ale zilei de 3 martie”, a precizat editorul într-un comunicat, adăugând că acesta a fost deja înmormântat, în familie.

O figură intelectuală unică în Japonia, consecventă în ceea ce privește standardele sale morale înalte, a fost un apărător înfocat al cauzei antinucleare și al constituției pacifiste a țării sale.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Născut la 31 ianuarie 1935, a crescut într-un cătun izolat de pe insula Shikoku, în mijlocul unei păduri vaste, un cadru pe care l-a folosit frecvent în opera sa ca microcosmos mitic al umanității.

În copilărie, a fost impregnat de legendele satului său, așa cum îi erau povestite de mama și bunica sa. Dar tinerețea i-a fost întunecată de cel de-al Doilea Război Mondial și de propaganda moralizatoare a regimului militarist japonez, insuflată la școală.

Traumatizat de capitularea Japoniei după bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki din 1945, a fost totuși repede cucerit de principiile democratice aduse de ocupantul american.

La vârsta de 16 ani, lectura unei cărți despre Renașterea franceză a declanșat în el o iluminare: „Expresia „simțul libertății de examinare” care apare adesea în această carte părea să-mi arate calea de urmat pentru viitor”, avea să spună mult mai târziu.

Adolescentul a decis să studieze literatura franceză la prestigioasa Universitate din Tokyo și și-a început cariera literară ca student.

S-a bucurat de un succes timpuriu cu povestiri scurte despre subiecte tulburătoare și personaje grotești sau dezechilibrate, o oglindă inconștientă a stării tineretului japonez postbelic.

În 1958, a câștigat prestigiosul premiu Akutagawa pentru tineri cu o poveste tragică despre un pilot afro-american care este ținut captiv într-o comunitate sătească japoneză în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În același an a apărut primul său roman important, o fabulă socială despre copiii dintr-o casă de corecție lăsați în voia sorții în Japonia în timpul războiului.

Scriitorul de provincie a decis încă de la început să rămână „la periferie”, promițându-și să nu colaboreze niciodată „cu cei care se află în centru și dețin puterea”.

Nașterea unui fiu cu handicap, Hikari („Lumină” în japoneză), în 1963, i-a dat peste cap viața personală și a dat un nou impuls operei sale.

„Scrisul și traiul cu fiul meu se suprapun, iar aceste două activități nu pot decât să se aprofundeze reciproc. Mi-am spus că, probabil, aici era locul în care imaginația mea putea prinde contur”, avea să explice mai târziu.

„A Personal Affair” (1964) este primul dintr-o lungă serie de romane inspirate din viața sa privată, care prezintă un tânăr tată confruntat cu șocul nașterii unui copil cu un handicap grav, până la punctul de a se gândi să-l ucidă.

„Notes from Hiroshima” (1965) este o colecție de mărturii emoționante ale victimelor de la 6 august 1945. Apoi, în „Notes from Okinawa” (1970), se concentrează asupra destinului tragic al acestui mic arhipelag de la periferia Japoniei, care a fost retrocedat de Statele Unite abia în 1972.

Detestat de naționaliștii japonezi, Kenzaburo Oe a fost dat în judecată pentru defăimare zeci de ani mai târziu pentru că a amintit în acest eseu că civili au fost împinși la sinucidere de soldații japonezi în timpul bătăliei de la Okinawa din 1945. El a câștigat procesul după o lungă procedură.

Nostalgia sa pentru pădure și miturile copilăriei sale vor fi o altă mare sursă de inspirație pentru romanele sale.

În 1994, Premiul Nobel pentru Literatură i-a fost acordat autorului „care, cu o mare forță poetică, creează o lume imaginară în care viața și mitul se condensează pentru a forma un tablou tulburător al fragilei situații umane de astăzi”.

Refuzul său, la scurt timp după aceea, de a primi Ordinul Culturii, o distincție japoneză acordată de împărat, a provocat un scandal în țara sa. „Nu pot recunoaște nicio autoritate, nicio valoare mai presus de democrație”, își justificase scriitorul refuzul, fidel idealului său.