Relicve din Sfânta Iesle în care s-a născut Iisus, vizitate de credincioşi la bazilica Santa Maria Maggiore din Roma în Ajun

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cinci bucăţi de lemn, plasate într-un relicvariu din sticlă cu încrustaţii de aur şi argint, ar putea fi relicve din Sfânta Iesle în care s-a născut Iisus şi sunt vizitate de credincioşi înainte de Crăciun la bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, transmite luni revista Live Science, citată de Agerpres.

În anii 640, Sofronie, patriarhul Ierusalimului, a trimis mai multe stinghii de lemn modeste la Roma pentru a fi păstrate în siguranţă după cucerirea musulmană a Ierusalimului. Sofronie i-a cerut Papei Teodor I să protejeze bucăţile de lemn, despre care a spus că sunt rămăşiţele Sfântului Leagăn – ieslea lui Iisus.

Astăzi, cele cinci bucăţi de lemn din iesle sunt păstrate într-un relicvariu de aur, argint şi sticlă într-o capelă-criptă a bazilicii Santa Maria Maggiore. Relicvariul a fost comandat de Papa Pius al IX-lea în 1802, când a înlocuit o urnă mai veche care fusese furată de trupele lui Napoleon la sfârşitul anilor 1700. Trupele au lăsat fragmentele de lemn în urmă în bazilică, probabil fără să-şi dea seama de importanţa lor.

Potrivit Monseniorului Piero Marini, care este gardianul Sfântului Leagăn, patru dintre şipcile de lemn formau odată două X-uri, în timp ce a cincea şipcă se întindea pe mijloc pentru a le ţine împreună. Ieslea de lemn datând de la sfârşitul secolului I î.Hr. ar fi fost acoperită cu paie pentru ca animalele să mănânce. Dar această iesle anume este cu mult mai importantă, fiind considerată ieslea care l-a odihnit odinioară pe pruncul Iisus.

Evanghelia după Luca menţionează că Iisus s-a născut în Betleem. Deoarece nu aveau unde să stea în oraş, Maria şi Iosif l-au pus pe  nou-născutul Iisus într-o iesle. Mulţi cercetători biblici cred că Iisus s-a născut între anii 6 şi 4 î.Hr. Şi, deşi naşterea sa este sărbătorită pe 25 decembrie în fiecare an, cercetătorii nu sunt siguri de data exactă a naşterii sale.

Prima menţiune istorică a bucăţilor din iesle provine de la Origen, un cercetător creştin timpuriu, care a scris în anul 220 d.Hr. că ieslea a fost păstrată în Betleem, potrivit lui Piero Marini. Apoi, în jurul anului 400 d.Hr., Sfântul Ieronim s-a referit la Sfânta Iesle şi la pelerinajele de la Grota Naşterii Domnului din Betleem. După ce au fost transportate la Roma, în secolul VII, bucăţile de lemn au fost păstrate la bazilica Santa Maria Maggiore.

În 1894, stareţul Giuseppe Cozza-Luzi a fost primul care a studiat rămăşiţele Sfântului Leagăn. Analiza sa a relevat că există două bucăţi de lemn mai lungi şi trei bucăţi mai scurte – cu o lungime cuprinsă între aproximativ 64 şi 85 de centimetri – şi că toate au fost deteriorate în timp. Mai multe dintre piesele de lemn aveau, de asemenea, găuri şi urme de metal, sugerând că fuseseră odată asamblate ca iesle.

Pe baza unei analize microscopice a unui fragment de lemn care fusese îndepărtat în anii 1600, Cozza-Luzi a concluzionat că era vorba de un tip de arţar dur, posibil sicomor. Tipul de lemn, forma şipcilor şi dovezile de construcţie – împreună cu referinţele istorice – toate i-au sugerat că rămăşiţele Sfântului Leagăn făceau parte dintr-o iesle antică autentică din zona Ierusalimului.

În 2019, experţii au restaurat şipcile de lemn, iar Papa Francisc a profitat de ocazie pentru a oferi un mic fragment din leagăn înapoi Ţării Sfinte, cu o placă pe care scria „Ex cunis Iesu Infantis”, adică „Din leagănul Pruncului Iisus”.

În fiecare an, numeroşi creştini vizitează Sfântul Leagăn în timpul slujbei anuale de Ajunul Crăciunului, la miezul nopţii, la Santa Maria Maggiore, care este numită şi „Betleemul Apusului” datorită asocierii sale cu Fecioara Maria şi ieslea pruncului Iisus.