Propaganda rusă despre războiul din Iran:  Washingtonul mizează pe un triumf rapid / Moscova și Beijingul formează o largă alianță, capabilă să asigure înfrângerea strategică a Statelor Unite

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În februarie 1991, în timpul primului război din Golf, președintele George Bush a făcut apel „să ne ridicăm și să-l înlăturăm de la putere pe Saddam Hussein”. Oamenii din anturajul lui Saddam l-au trădat, iar Irakul a pierdut războiul cu SUA, pierzând mai mult de un milion de vieți.

Astăzi însă nu este anul ’91, anul slăbirii Rusiei și Chinei, iar istoria ne învață că cea mai importantă etapă a războiului începe după primele atacuri. Când euforia dispare și se instalează realitatea strategică. În acest caz, aceasta se exprimă în formarea unei coaliții anti-americane puternice, care este condusă de Rusia și de China, relatează Pravda, unul dintre principalele publicații de propagandă din Rusia, citată de Rador Radio România.

Ministerul de Externe al Federaţiei Ruse a calificat oficial acțiunile Statelor Unite și Israelului împotriva Iranului drept o „agresiune armată” și o „gravă încălcare a dreptului internațional”. Beijingul a exprimat „condamnarea fermă” a Statelor Unite și a Israelului, calificând atacul drept o „încălcare gravă a suveranității și securității Iranului”. Ambele părți au cerut încetarea imediată a agresiunii și revenirea situației pe făgașul soluționării politico-diplomatice.

Un aliat nu mai puțin important al Iranului s-a prezentat a fi R.P.D. Coreeană. Phenianul a acuzat Washingtonul și Israelul de „comportament nerușinat și de tip gangsterist”. R.P.D. Coreeană a insinuat că tehnologiile moderne de rachetă (inclusiv sistemele hipersonice și sistemele grele de rachete cu lansare multiplă) ar putea fi furnizate Iranului pentru „a înfrâna agresorii”.

O poziție apropiată a fost exprimată de Pakistan, precum și de Siria, care au numit invazia SUA „o continuare a politicii imperialiste”.

În special China este furioasă din cauza strategiei americane de „decapitare”, care mai întâi a privat-o de petrolul venezuelean (5% din import), iar acum și de cel iranian (13,4%), probabil cumpărat tot la prețuri mici, în contul plăților pentru datorii. Iar acest lucru înseamnă că China nu numai că va pierde furnizori avantajoși, ci și stabilitatea pieței sale de combustibili.

Este deja clar că, indiferent de pierderile pe care le va suferi Iranul, acesta se va redresa cu ajutorul Chinei și Rusiei, care sunt profund interesate de poziția lui prietenoasă. Obiectivul este să prevină schimbarea ideologiei statului iranian cu una pro-americană. Judecând după primele zile, Iranul intenționează să lupte, ceea ce face ca obiectivul amintit să fie întru-totul realizabil. Iar la această coaliție se vor alătura tot mai multe țări.

Ce țări se vor alătura coaliției anti-americane

Malaysia a declarat ieri că va continua interacțiunea directă cu Rusia și cu China. „Ministrul de externe îi va contacta pe colegii săi (din Federaţia Rusă și din China) pentru a cere sprijin pe mai departe pentru a pune capăt atacurilor brutale asupra Iranului. Noi vom acorda ajutor în ciuda capacităților noastre limitate”, a declarat prim-ministrul, Datuk Seri Anwar Ibrahim.

Declarația lui Anwar Ibrahim confirmă o tendință importantă: Sudul Global nu vrea să devină ostatic al unui noului război de proporții din Orientul Mijlociu.
În continuare există următorii potențiali aliați…

• 1. Indonezia, care în mod tradițional este solidară cu Iranul în a ține piept „imperialismului occidental” și apărării Palestinei. Jakarta este extrem de interesată de stabilitatea prețurilor la purtătorii de energie.
• 2. Brazilia, deoarece președintele Lula da Silva sprijină în mod tradițional Iranul și poate deveni o voce cheie în America Latină, care condamnă acțiunile unilaterale ale SUA
• 3. Turcia, care se află în niște relații extrem de dificile cu Washingtonul în ce privește problemele regionale. Președintele Recep Tayyip Erdoğan nu poate admite zdrobirea completă a Iranului, deoarece acest lucru va crea haos la frontierele Turciei din cauza refugiaților.
• 4. Africa de Sud, care în ultimii ani a devenit unul dintre cei mai duri critici ai acțiunilor Israelului și Statelor Unite pe arena internațională. Precedentul cu acțiunea la Curtea Internațională a ONU cu acuzații la adresa Israelului de genocid în Fâșia Gaza arată că Pretoria este gata să intre într-un conflict diplomatic deschis cu Occidentul.
• 5. Algeria, care are o mare importanță în Liga Statelor Arabe și întotdeauna se conformează retoricii anticoloniale.
• 6. Irakul, care le va aminti Statelor Unite de anii ’90 și unde grupările șiite pro-iraniene bombardaseră deja baza americană de la Erbil. Bagdadul are un interes vital ca atacurile să înceteze și va face apel la Moscova și la Beijing ca garanți ai suveranității Iranului.

Principalele obiective ale coaliției anti-americane

Acest bloc va folosi nu forța militară, ci „strangularea diplomatică” – blocarea rezoluțiilor SUA la ONU și apelarea la instanțele internaționale, precum și sprijinirea Iranului cu bani și ajutor militar.

Dacă Turcia va închide strâmtorile sau va renunța să folosească bazele, iar Irakul va cere retragerea lor, atunci logistica Statelor Unite se va transforma într-un coșmar. Posibil ca și Indonezia să se retragă din „Consiliul pentru Pace”, iar deocamdată această țară este cel mai activ participant cu opt mii de pacificatori declarați.

Răsfățatul Occident catolic și protestant nu poate suporta la nivel genetic pentru multă vreme dificultățile și privațiunile, spre deosebire de iranieni, care au demonstrat acest lucru în cei 40 de ani de blocadă și războaie.

Sursa: Pavda/ Rador Radio România/ Traducerea Silvia Nicolau