Prim ministrul Boris Johnson se agață de putere deși valul de indignare împotriva sa a cuprins Partidul Conservator al cărui lider este. “Las’că merge și așa” nu e valabil în politica britanică  

Potrivit unui consilier care a vorbit sub acoperirea anonimatului, premierul Johnson a dat de înțeles că adversarilor săi le trebuie o divizie de blindate care să-l scoată din reședința sa de la numărul 10, Downing Street.

În ultima săptămână premierul Johnson a primit lovitură după lovitură: mai întâi a fost publicat un raport de anchetă al înaltului funcționar public Sue Gray cu privire la petrecerile organizate la Downing Street și în clădirile adiacente în perioada mai 2020 – aprilie 2021 când reuniunile publice în interior erau interzise prin lege în perioadele de carantină Covid, care dădea un verdict de “eșec al conducerii” în această privință .

Apoi, Poliția Metropolitană a Londrei a anunțat că cercetează opt din cele 12 evenimente menționate în raportul Gray, căreia i-a cerut să nu dezvăluie detalii pentru a nu prejudicia ancheta penală.

Apoi, cinci consilieri de frunte de la Downing Street și-au dat demisia, iar unul dintre ei, Munira Mirza, un fel de “creier politic” al premierul Johnson a scris un editorial devastator în săptămânalul de origine conservatoare The Spectator în care demasca acuzațiile false și partizane ale fostului ei șef împotriva liderului opoziției Laburiste, Sir Keir Starmer, că ar fi fost responsabil în calitatea sa de procuror general în perioada 2008 – 2013 la netrimiterea în judecată a pedofilului Jimmy Savile.

Dezvăluirea din cotidianul Mirror că premierul Johnson apărea cu un pahar de bere în mână la una dintre aceste petreceri alături de cancelarul (ministrul de finanțe) Rishi Sunak, la una dintre aceste petreceri aflate sub investigație, nu a făcut decât să agraveze situația sa politică.

Duminicalul Sunday Times relata că este foarte probabilă atingerea în această săptămână a pragului minim de 54 de scrisori de neîncredere (15% din numărul deputaților Conservatori) necesar declanșării unui vot de cenzură împotriva premierului Johnson în calitatea sa de lider al partidului.

Numeroși deputați Conservatori sunt furioși că premierul Johnson nu pare să-și asume în întregime fiasco-ul acestor petreceri care în ochii alegătorilor reprezintă un dublu standard într-o perioadă în care ei au trebuit să facă imense sacrificii care uneori au implicat imposibilitatea de a-i vedea pe cei dragi pe durate de timp care în unele cazuri au depășit un an. Un sondaj de opinie arăta că 63% dintre alegători vor ca premierul Johnson să demisioneze.

Partidul Conservator care a câștigat alegerile parlamentare cu o majoritate confortabilă de 80 de mandate este acum în urma Laburiștilor și sondajele îl dau perdant cu pierderi de până la 130 de mandate din  cele 360 deținute acum.

Deputații cei mai vulnerabili, mai ales cei din nordul Angliei, teritoriu tradițional Laburist unde Conservatorii au câștigat numeroase circumscripții în 2019, unele pentru prima oară în istorie, sunt conștienți că dacă actuala criză din Downing Street se prelungește șansele lor de a-și păstra mandatele se reduc considerabil.

Chiar dacă premierul Johnson câștigă la un vot de cenzură autoritatea sa ca lider de partid și ca prim ministru va fi serios afectată, dacă nu cumva fatal.

Dar de ce ar fi toate acestea relevante pentru un cititor din România? La urma urmei și Ludovic Orban când era prim ministru a fost fotografiat încălcând regulile de carantină în biroul său.

Ei bine contează, pentru că în Marea Britanie nu se aplică regulă “las’că merge și așa” pentru că aici responsabilitatea politică este clar definită și alegătorii nu acceptă ca aleșii să încalce regulile stabilite de ei înșiși în timp ce oamenii de rând sunt obligați să le respecte.

Diferența este și că în Marea Britanie după alegeri se știe clar ce partid se va afla la guvernare și cine este responsabil de exercitarea puterii. În România după 2004 niciodată guvernul care a fost învestit inițial nu a terminat legislatura, fiind doborât fie prin moțiune de cenzură, uneori în mod aberant de propriul partid, alteori prin schimbări halucinante de majoritate parlamentară.

Așa s-a trezit și Ludovic Orban prim ministru în legislatura 2016 – 2020 și în aceste condiții ce mai contează că a încălcat regulile de carantină în propriul birou sau că PNL a organizat în plină pandemie un congres cu 10.000 de participanți, fără respectarea unor minime reguli de distanțare socială? Las’că merge și așa…