Presiunea marilor licee de-a începe școala în roșu și răspunsul autorităților. O dispută în care e omisă miza esențială: bunăstarea elevilor

Presiune mocnită dinspre mari colegii, ca școala să înceapă exact așa cum s-a terminat: în scenariu roșu, cu toată lumea acasă. În tăcere totală, licee mari – care tradițional “dau” inspectori școlari, lideri de sindicat, miniștri – au votat în consiliile de administrație ca pe 14 septembrie să țină ușile închise pentru copii. Potrivit surselor Edupedu.ro, inspectoratele școlare le-au respins scenariile roșii, propunându-le în schimb ca inclusiv clasele primare, a VIII-a și a XII-a să vină la școală prin rotație, din cauza numărului mare de elevi la clase și a spațiilor lipsă. 

Ziua de astăzi este cea mai așteptată dată de către părinți și cadre didactice: astăzi, pe 10 septembrie 2020, află dacă programul școlar pe care l-au propus către Inspectoratele Școlare Județene și Direcțiile de Sănătate Publică (DSP) este acceptat de Comitetul Județean pentru Situații de Urgență. Scurt spus: părinții află azi dacă luni copiii lor se duc la școală. Profesorii află azi pe cine așteaptă luni în clase.

Potrivit surselor Edupedu.ro, în București autoritățile au acceptat scenariul roșu (deci ca școala să înceapă exclusiv online) numai la școlile unde reabilitările nu s-au terminat peste vară și în unitățile unde există focare de infecție printre angajați, însă aici scenariul roșu este acceptat doar 2 săptămâni, pentru izolare, după care școlile acestea reintră pe galben dacă datele de la DSP actualizate vor permite.

Ce nu se vede, însă, zilele acestea, este lupta dintre masa tăcută de profesori influenți care pune frână încercărilor de deschidere a porților și, paradoxal, politicul care încearcă măcar până la alegeri să țină școlile deschise.

Politicienii de la putere susțin deschiderea școlilor nu de dragul elevilor, ci pentru că e greu de justificat că poți organiza alegeri, dar nu poți deschide școlile. Iar așteptările pentru alegerile de anul acesta sunt uriașe. A spus-o chiar președintele Klaus Iohannis, în conferința de ieri: “Eu mă aștept la un rezultat record din partea Partidului Național Liberal. Mă aștept să aibă mai mulți aleși locali, mai multe primării, mai multe consilii județene decât au avut vreodată în ultimii 30 de ani”.

Ușor de înțeles argumentele puterii, greu însă de acceptat reticența profesorilor care pare că nu înțeleg că școala nu este nici despre ei, nici despre normele lor, nici despre părinți. Ci despre copii.

Vedem cum se redeschid fizic școlile peste tot în lume, cum părinții și profesorii încearcă să le facă loc copiilor spre normalul vieții educate, cu măsurile normale de precauție. Dar aproape toate țările încearcă să revină la normal.

Ce e cel mai bine pentru copii, în contextul ăsta pandemic?

• Să se ducă la școală – au răspuns cercetători de la OECD, ECDC și UNESCO, care au analizat ce s-a întâmplat cu elevii din momentul în care școlile le-au închis porțile.

• Sala de clasă e un egalizator între elevi, un mediu de integrare, iar în lipsa ei, când totul trece online, apar deficiențele – de natură psihologică și socială (sursa), mai ales pentru copiii dezavantajați, pentru accesul la muncă după terminarea școlii (sursa), plus multe alte probleme ce țin de lipsa de pregătire a profesorilor (sursa).

• “Închiderea școlilor a avut efecte asupra bunăstării copiilor. Bineînțeles că nu au progresat în privința educației. În concluzie, putem spune că școlile sunt o parte esențială a societății și a vieții copiilor. Este foarte important ca ei să aibă posibilitatea să fie expuși relaționării dintre ei. De aceea am tras concluzia că închiderea școlilor ar trebui să fie ultima măsură pe care să o luați, dacă trebuie să luați astfel de măsuri” – este doar unul dintre cele mai recente apeluri oficiale, venit de la directoarea Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor și adresat Parlamentului European (integral aici).

De înțeles argumentele spuse tot doar telefonic: avem clase prea mari, nu avem spații, primarul nu ne-a ajutat cu clădiri.

Dar de neînțeles complicitatea anuală cu care exact aceleași mari școli cer inspectoratelor să le accepte clase cu un număr de elevi peste limita prevăzută de lege, pentru a atrage bani mai mulți. Finanțarea se face per elev, iar fiecare copil adăugat unei clase deja existente înseamnă bani “fără nicio pierdere”. Dacă ar deschide clase noi, ar însemna ca directorii să împartă acești bani pe salariile profesorilor care le sunt alocați.

De neînțeles tăcerea acelorași profesori influenți, atunci când numărul de ore nu este modificat, când programul after-school generalizat nu este aplicat, când autoritățile ignoră să aplice și la noi tot ceea ce cercetările arată că funcționează pentru binele elevului.

De neînțeles tăcerea care a venit dinspre școli, în această vară, când directorii aveau tot dreptul să ceară public spații pentru clase, spații pentru copii, școli modulare, containere în care să-i primească pe cei mici. Chiar și colegi noi.

Iar o uriașă parte de vină îi aparține chiar Guvernului Orban, care astăzi încearcă să-i convingă pe profesori să vină la școală. Executivul trebuie să le explice, acum, oamenilor cum de a lăsat închise toate școlile și grădinițele din România timp de 3 luni, la mult mai puține cazuri, până în vacanța de vară, când majoritatea statelor europene testau soluții de redeschidere a claselor? Cum de nu a venit cu niciun apel ca profesorii să le predea copiilor, pe vară, în curțile școlilor sau orice alte spații în aer liber?

Oare acum înțelege Ludovic Orban de ce toată lumea îi cerea să se decidă din vară asupra marilor principii de deschidere a școlilor? Ar fi fost bine pentru școli și primării să știe din 29 iulie că ei vor decide cum deschid școlile?

Ce răspundea premierul României, pe 29 iulie, la întrebările insistente despre cum va deschide școala pe care o închisese de pe 11 martie? “Presiunea de a comunica informații despre deschiderea școlilor acum este, mai degrabă, rezultatul inițiativei demagogice a PSD”.

Degringolada de azi este rezultatul ezitărilor guvernului care a pierdut luni prețioase pentru a reintegra treptat elevii și profesorii în școli, pentru a experimenta modele de reîncepere a cursurilor și a lăsat totul, românește, pe ultima sută de metri. Aceasta este rețeta perfectă a haosului previzibil care va urma în școli după 14 septembrie. O ezitare și frică de răspundere care se declină astăzi în atitudinea unei părți a profesorilor.