Presa grecească: Este Ciprul pe o traiectorie a implicării în război? Ce probleme legale ridică atacarea bazei de la Akrotiri 

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Ciprul s-a aflat în centrul unor tensiuni geopolitice periculoase în ultimele ore. Atacul iranian asupra bazei britanice de la Akrotiri, evacuarea completă a zonelor Akrotiri și Dhekelia, suspendarea preventivă și evacuarea Aeroportului Internațional Paphos, precum și trimiterea de către Grecia a unor fregate și avioane de vânătoare F-16 pe insulă compun un tablou care depășește limitele unui incident regional, relatează publicația grecească Skai.gr, citată de Rador Radio România.

Republica Cipru, în acest moment, nu mai funcționează doar ca o punte geografică între Est și Vest. Devine un punct de contact între Orientul Mijlociu și instituțiile de securitate euro-atlantice.

Atacul asupra teritoriului suveran britanic

Akrotiri și Dhekelia nu sunt doar facilități militare. Sunt baze suverane ale Regatului Unit. Din punct de vedere juridic, sunt considerate teritoriu britanic. Aceasta înseamnă că atacul nu este pur și simplu un atac împotriva unei forțe care operează în străinătate. Este un atac asupra teritoriului suveran al unui stat membru NATO.

Această dimensiune crește semnificația incidentului din punct de vedere instituțional. Pentru moment, Londra păstrează tăcerea cu privire la acest incident. Îl va trata exclusiv ca pe un incident regional? Sau îl va evalua în contextul angajamentelor sale aliate?

Schimbare în strategia iraniană?

Atacul asupra Akrotiri capătă o semnificație și mai mare dacă este examinat în contextul strategiei iraniene de până acum. De sâmbătă dimineață, când au început operațiunile, până aseară, atacurile Teheranului în regiunea mai largă s-au limitat exclusiv la ținte și baze americane.

Țintirea unei baze britanice este primul atac direct asupra unei facilități militare britanice, care nu participă activ la ostilitățile actuale. Această schimbare extinde aria confruntărilor și semnalează potențial o schimbare a criteriilor Teheranului cu privire la selectarea țintelor.

La nivel strategic, diferențierea este clară: conflictul nu se mai limitează la o axă Iran-Statele Unite-Israel, ci capătă o dimensiune occidentală mai largă, cu tot ce implică acest lucru pentru stabilitatea Mediteranei de Est și coeziunea internă a alianțelor occidentale.

NATO și chestiunea Articolului 5

Întrebarea crucială este dacă „atacul” asupra bazelor britanice deschide dezbaterea privind Articolul 5, clauza de apărare colectivă a Alianței. Activarea nu este automată. Regatul Unit ar trebui să solicite consultări, în timp ce Consiliul Nord-Atlantic decide politic.

Mai realist, în prima etapă, acționează Articolul 4, și anume consultări atunci când securitatea unui stat membru este amenințată. Acest lucru permite o descurajare sporită fără escaladarea imediată într-un război cu implicarea aliaților.

Alianța a evitat de-a lungul istoriei sale acțiunile care ar putea transforma o inflamare regională într-un conflict la scară largă. Însă un atac asupra teritoriului suveran al unui stat membru limitează posibilitatea flexibilității politice. Ceea ce este sigur este că, dacă va exista un nou val de atacuri sau victime, presiunea pentru un răspuns colectiv va crește dramatic.

Uniunea Europeană și Articolul 42.7

Criza afectează și Uniunea Europeană, dar dintr-o perspectivă diferită. Republica Cipru este stat membru al UE. Dacă se evaluează că amenințarea privește direct securitatea sau integritatea sa teritorială, atunci teoretic se pune problema activării Articolului 42.7 din Tratatul UE, Clauza de Asistență Reciprocă. Articolul 42.7 prevede că, în cazul unui atac armat asupra unui stat membru, celelalte trebuie să ofere ajutor și asistență cu toate mijloacele de care dispun.

Există un precedent cu Franța, care l-a activat după atacurile teroriste din 2015. Însă activarea necesită o cerere oficială din partea Nicosiei. În plus, nu implică automat o acțiune militară europeană unificată. Implementarea se realizează la nivel bilateral, fiecare stat hotărând forma asistenței sale.

Articolul 42.7 funcționează în primul rând ca un semnal politic de unitate strategică, nu ca un mecanism operațional de tip NATO.

Dimensiunea incidentului pentru Grecia și descurajarea regională

Trimiterea unor fregate și avioane F-16 grecești adaugă un alt parametru. Grecia alege o prezență practică, transmițând un mesaj de descurajare atât către Orientul Mijlociu, cât și către Turcia.
Odată cu creșterea densității militare în estul Mediteranei, regiunea se transformă într-un „complex de descurajare” fragil. Mai multe nave și mai multe avioane de vânătoare nu înseamnă doar o putere sporită, înseamnă și un risc crescut de accident sau de calcul greșit, cu consecințe care pot perturba rapid echilibrul.

Ciprul devine astfel un centru în care se intersectează trei cercuri de securitate:

– Prezența strategică britanică.
-Structurile europene de apărare.
– Echilibrul greco-turc.

Atitudinea Turciei

Se estimează că tensiunea din jurul Ciprului va mobiliza și Ankara. Turcia, care este dornică să apară ca o putere „garantă”, ar putea folosi acest incident ca pretext pentru a susține că prezența britanică și utilizarea bazelor pun în pericol securitatea generală a Ciprului.

Dimensiunea instituțională

Esența crizei nu constă doar în producerea incidentului militar, ci trece acum la dimensiunea instituțională. Pentru prima dată în ani de zile, un conflict din Orientul Mijlociu afectează într-un mod atât de direct:

– Teritoriul suveran al unui stat membru NATO
– Infrastructura dintr-un stat membru UE
– Securitatea unei instalații aeriene civile.

Scenariile și dilema strategică a Occidentului

Potrivit analiștilor, Occidentul are două opțiuni de a reacționa:

– Răspuns instituțional: Activarea mecanismelor, prezență militară sporită, mesaj clar de descurajare.
– Dezescaladare controlată: Un răspuns limitat și mobilizare diplomatică pentru a evita generalizarea.

Prima opțiune prezintă riscul internaționalizării conflictului. A doua, riscul de a fi percepută ca o slăbiciune.

Sursa: Skai.gr/ Rador Radio România/ Traducerea: Carolina Ciulu