Poza zilei, la două săptămâni de la căderea guvernului Bolojan: Nicușor Dan are tot varianta unei majorități PSD-AUR, la vedere sau pe ascuns. De ce guvernul de tehnocrați este coșmarul partidelor?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

La două săptămâni de la căderea guvernului Bolojan în urma unei moțiuni de cenzură PSD-AUR și la capătul negocierilor formale de la Cotroceni încheiate luni, președintele Nicușor Dan și artizanii crizei politice sunt în blocaj total. Puciul intern din PNL a eșuat, USR a rămas și el aliniat în spatele lui Ilie Bolojan. Oricât ar mai trage de timp președintele Dan și Sorin Grindeanu, este greu de crezut că vor putea schimba ceva semnificativ în următoarele săptămâni sau luni. Să zicem că mai rup 5-10-15 parlamentari de la PNL. Tot nu le folosește la nimic.

În consecință, la fel ca în urmă cu două săptămâni, președintele Dan are două variante mari și late pe masă, la modul realist. Prima: un guvern minoritar PSD, condus de Sorin Grindeanu, cu sprijin AUR din Parlament. Așa cum am mai spus, Grindeanu ar fi azi în situația lui Călin Popescu-Tăriceanu, care a format în 2007 un guvern minoritar cu sprijin PSD din Parlament. Sprijin neasumat, nerecunoscut, dar guvernul său a funcționat așa bine-merci aproape doi ani. La fel va putea proceda și Grindeanu, cu ajutorul extremiștilor de la AUR.

Cealaltă variantă este un guvern la vedere PSD-AUR, numai că aici lucrurile se complică teribil. Sorin Grindeanu n-a mai fost atât de ferm luni seara în a exclude varianta de guvern cu extremiștii. N-a mai invocat nicio linie roșie, doar a amintit că soluția nu este agreată de președintele Nicușor Dan. A instala un guvern din care să facă parte extremiștii lui Simion i-ar crea președintelui Dan o uriașă problemă internă, plus una și mai mare externă.

România abia a convins agențiile de rating să nu arunce țara în categoria junk din cauza crizei politice prelungite. Dar cu extrema dreaptă în guvern această declasare devine inevitabilă, cu niște costuri economice ușor de anticipat: credite externe mai scumpe sau chiar inaccesibile, un cost al vieții și mai ridicat, risc de faliment.

Din aceste motive, președintele Nicușor Dan tatonează a treia variantă, greu de imaginat că va trece de Parlament: guvern de tehnocrați. Această soluție ar masca temporar lipsa de soluții în speranța că peste câteva luni vor întoarce o parte din PNL și USR la masa negocierilor și vor forma o nouă coaliție pro-europeană, dar fără Ilie Bolojan. De ce nu este, de fapt, o soluție realistă?

Guvernul de tehnocrați este coșmarul partidelor. În momentul în care se instalează premierul și cabinetul său de miniștri tehnocrați, fiecare constată că dispune de o putere executivă mare, că pe umerii lor apasă responsabilități majore, că au de luat decizii cu implicații sociale semnificative și că nu au de dat socoteală nimănui pentru ele, nefiind oameni politici.

În aceste condiții, nici partidele nu își pot impune agenda guvernului de tehnocrați (legitimă sau nu), nici tehnocrații nu prea pot conduce fără sprijin politic, deoarece totul trebuie să mai treacă și de aprobarea Parlamentului, adică de votul politicienilor. Guvernul de tehnocrați este garanția băltirii și a paraliziei, cam cum s-a întâmplat cu guvernul Cioloș în 2016. Din acest motiv, nu este o soluție reală, deoarece un guvern tehnocrat nu are capacitatea de a face reformele de care are acum nevoie România pentru a duce la bun sfârșit angajamentele din PNRR.

În plus, politicienii nu ar putea fura la fel ca înainte. Nici un tehnocrat nu vrea să dea socoteală pentru hoțiile altora. Sigur, partidele pot instala falși tehnocrați, doar cu numele, numai că rămâne valabilă discuția despre incapacitatea lor administrativă. Nefiind oameni de partid, acești așa ziși tehnocrați sunt incapabili de fapt să decidă. Iată de ce reprezintă un adevărat coșmar pentru partide. Nu se poate face de fapt nimic cu ei.

Dacă vreți cea mai bună mărturie din interior: însuși guvernatorul Mugur Isărescu a atras atenția că guvernul de tehnocrați nu este o soluție, vorbind de această dată din proprie experiență (premier de sacrificiu în anul 2000).

Ar mai exista, desigur, o variantă: prelungirea situației de acum, adică menținerea guvernului interimar Bolojan în speranța că ecuația politică se va schimba. Numai că o prelungire a interimatului echivalează cu prelungirea crizei politice. Ne întoarcem la discuția despre agențiile de rating și depunctarea României. Nici asta nu merge.

Ultimele sondaje îi dau pe Ilie Bolojan și PNL drept marii câștigători ai crizei. Ei au crescut în sondajele de opinie spectaculos, în timp ce artizanii crizei politice au pierdut puncte. PSD se află probabil la un minim istoric, căzând pe locul trei în topul partidelor, după AUR și PNL, cu 13%.

De ce i-ar trăda, așadar, liberalii pe cei care sunt azi pe val pentru a merge pe mâna unor loseri?

Pentru toate motivele de mai sus, președintele Nicușor Dan ar fi, după cum l-a descris Ciprian Ciucu după negocierile de la Cotroceni, „surprins și îngrijorat”. Surprins nu e clar de ce – poate surprins că n-a reușit să rupă PNL-ul, aceasta fiind singura carte pe care au jucat-o artizanii răsturnării guvernului Bolojan. Îngrijorat – asta e mai ușor de înțeles. Îngrijorat că se îndreaptă cu toată viteza spre zid: în mandatul său, cu girul său, sub privirile sale suprinse și îngrijorate, este foarte posibil ca România să aibă o guvernare PSD-AUR, la vedere sau pe ascuns.