Povestea clopotului abației cisterciene din Cârța (Sibiu): Femeile din sat au țesut 16 ani gratis pentru a strânge bani / După aproape 100 de ani firma producătoare s-a interesat de starea lui

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

„Din hărnicia femeilor, spre slava Domnului, să cânte.” Aceste cuvinte sunt scrise pe clopotul din turnul fostei abații cisterciene din Cârța, pentru că femeile din sat au lucrat timp de 16 ani pentru a înlocui clopotul ce a fost furat în timpul Primului Război Mondial, relatează Turnul Sfatului.

În Primul Război Mondial, frontul s-a mutat în apropierea localității. Sașii, care la acea vreme erau majoritari în Cârța, au trecut apele Oltului și s-au refugiat în Chirpăr, localitate aflată la 18 kilometri distanță, în direcția orașului Agnita.

Acolo au stat aproape o săptămână și nu mică le-a fost mirarea când, la întoarcere, au constatat că satul le-a fost cruțat. Practic, nici o casă nu a fost distrusă iar toate lucrurile din gospodării erau la locul lor. Lipsea însă clopotul, care probabil a fost luat pentru a fi topit și turnate arme.

„Acel clopot era foarte important pentru întreaga comunitate: bătăile lui indicau ora, zilele de sărbătoare sau, în vechime, anunțau închiderea porții de intrare în sat. Cine nu venea la timp, rămânea afară”, spune Michael Reger, preotul evanghelic din Cârța.

Comunitatea săsească din Cârța nu a dorit să apeleze la sprijinul pe care Sibiul ar fi putut să-l acorde pentru cumpărarea unui nou clopot, iar bărbații din sat au anunțat că biserica va rămâne fără clopot.

Femeile nu au fost de acord cu resemnarea bărbaților și, în unanimitate, au decis să muncească suficient de mult încât să poată strânge banii pentru un nou clopot.

„Au croșetat, țesut și cusut ani mulți, iar produsele ieșite din mâinile lor le-au vândut în târgurile din Sibiu și Făgăraș. Când au avut toți banii, au tocmit un meșter clopotar care avea un atelier de turnătorie în Sibiu, căruia i-au comandat noul clopot. Așa se face că în turnul bisericii a ajuns clopotul pe care stă scris: „Din hărnicia femeilor, spre slava Domnului, să cânte”, spune preotul Reger despre clopotul pe care este trecut anul 1932 și numele producătorului: „Paksa und Söhne”.

Întreaga poveste a clopotului poate fi citită în Turnul Sfatului.