Poți muri din cauza unei inimi frânte? Iată ce spune știința

Oamenii care au suferit cel mai intens și cel mai îndelungat doliu au avut o probabilitate semnificativ mai mare de a muri în decurs de zece ani de la moartea unei persoane dragi, conform unui nou studiu citat de Euronews.

Ar putea fi posibil să mori de inimă rea, chiar și la ani de zile după pierderea unei persoane dragi, sugerează o nouă cercetare.

Doliul este o reacție normală la moarte, dar pentru unele persoane îndoliate, acesta poate provoca probleme grave de sănătate fizică și mentală, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung.

Acum, un studiu a descoperit că persoanele care suferă de un nivel constant ridicat de durere intensă sunt mai predispuse să moară în decurs de zece ani de la moartea celor dragi.

O echipă de cercetători danezi a urmărit timp de zece ani peste 1.700 de adulți care au pierdut recent un partener, un părinte sau o altă rudă apropiată, împărțind persoanele în cinci grupuri în funcție de gravitatea și constanța simptomelor de durere în timp.

Pe parcursul celor 10 ani, persoanele aflate pe traiectoria „înaltă” a durerii – cele cu durerea cea mai îndelungată și cea mai intensă – au avut o rată a mortalității cu 88 % mai mare decât cele cu cele mai scăzute niveluri de simptome de durere, potrivit studiului publicat în revista Frontiers in Public Health.

Cei din grupul cu durere profundă erau, de asemenea, semnificativ mai predispuși să urmeze terapie sau să ia medicamente antidepresive la mai mult de trei ani după moartea persoanei dragi. După șapte ani, aceste diferențe s-au estompat.

Cercetătorii nu știu încă exact de ce persoanele cele mai afectate de doliu erau mai predispuse să moară în deceniul următor după moartea persoanei dragi.
„Am descoperit anterior o legătură între nivelurile ridicate ale simptomelor de doliu și ratele mai mari de boli cardiovasculare, probleme de sănătate mintală și chiar sinucidere. Dar asocierea cu mortalitatea trebuie investigată mai amănunțit”, a declarat într-un comunicat Mette Kjærgaard Nielsen, una dintre autoarele studiului și cercetătoare postdoctorală la Universitatea din Aarhus.

Ea a remarcat însă că persoanele din grupul cu doliu profund aveau, în general, un nivel de educație mai scăzut și luau mai multe medicamente pentru sănătatea mintală înainte de moartea persoanei dragi. Acest lucru sugerează „că aveau semne de vulnerabilitate psihică care ar putea cauza o suferință mai mare în cazul pierderii unei persoane dragi”, a spus Nielsen.

În general, participanții aveau în medie 62 de ani la începutul studiului, ceea ce înseamnă că unele dintre problemele lor de sănătate ar putea fi explicate și prin îmbătrânire. Majoritatea erau femei. Studiul a fost, de asemenea, de mici dimensiuni, cu doar 107 persoane în grupul cu doliu profund și 670 de persoane în grupul cu doliu ușor. Pentru a confirma rezultatele, ar fi necesare studii mai ample.

Dar studiul se adaugă la un număr tot mai mare de cercetări privind modul în care șocurile emoționale ne afectează sănătatea. Un astfel de risc este cardiomiopatia takotsubo, cunoscută sub numele de sindromul inimii frânte, deoarece este asociată cu evenimente stresante, cum ar fi moartea unei persoane dragi.

Apare atunci când inima se mărește temporar și nu pompează bine, provocând insuficiență cardiacă care poate fi confundată cu un atac de cord.

Femeile sunt mai predispuse să sufere de sindromul inimii frânte, dar bărbații sunt mai predispuși să moară din cauza acestei afecțiuni, potrivit unui studiu publicat la începutul acestui an în Journal of the American Heart Association.

Un alt studiu a descoperit că adulții îndoliați sunt mai predispuși să moară din cauza bolilor de inimă și a sinuciderii în cei trei ani de după moartea soților lor. Bărbații sunt, de asemenea, mai predispuși să moară din cauza problemelor digestive sau respiratorii.

Nielsen a afirmat că ultimele rezultate ar putea ajuta medicii să devină mai conștienți de semnele pe care trebuie să le urmărească în cazul în care un pacient în doliu ar putea fi expus riscului de deteriorare a sănătății.

„Aceștia pot apoi oferi acestor pacienți o monitorizare personalizată în cadrul cabinetului medical sau îi pot trimite la un psiholog privat sau la un specialist”, a spus Nielsen.