Plusurile și minusurile candidatului Barna

Dan Barna a câștigat cursa internă pentru șefia USR la capătul a cinci zile de vot intern, cu un scor de 65 la sută, restul opțiunilor mergând către rivalul său, Cosette Chichirău, președintele organizației Iași. La competiția internă s-au prezentat 55% din totalul membrilor useriști. Ce ne spun cifrele seci, cum se vede președintele USR? De notat că Barna a obținut acest scor având deja calitatea de candidat al USR/PLUS la președinția României.

Înainte de toate sar în ochi slaba mobilizare, lipsa de apetit pentru alegerea liderului, deși sistemul electronic de vot simplifică mult întregul proces. Prezența arată cu atât mai discutabil cu cât nu s-a votat doar o zi. Cele trei zile rezervate procesului de vot electronic au fost prelungite cu încă două.

Altfel spus, useriștii au avut la dispoziție cinci zile să aleagă cu minim efort, prin câteva clickuri, în două minute, un candidat sau altul. Totuși, nu s-au repezit la tastatură. Pentru un partid care face din democrația internă și implicare marea diferență față de vechile partide osificate și amorțite, participarea la votul intern este dezamăgitoare, la limita legitimității.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Din cei 16.751 de alegători, au votat 9314, câteva zeci de voturi fiind anulate. Dacă nu se prelungea votul cu două zile, foarte probabil că domnul Barna ar fi fost ales cu o prezență de mai puțin de jumătate din numărul de alegători din USR. Ce spune asta despre un lider pe care chiar ai lui nu se înghesuie să-l voteze? Ce poate fi mai stânjenitor decât un candidat la prezidențiale care nu stârnește entuziasm în propriul partid?

Barna a fost, în final, ales de puțin peste 6000 din cei aproape 17.000, adică doar cu o treime din numărul alegătorilor.

Din informațiile obținute de G4Media.ro, campania de strângere de semnături merge cam greu, dar aici Barna se confruntă cu lipsa de notorietate pe care el însuși a definit-o în interviul pentru G4Media.ro ca fiind unul dintre marile sale neajunsuri.

”E fascinantă reacția oamenilor în stradă, sunt împreună cu mai mulți colegi în campanie, evident, care merg, spun „să dați o semnătură pentru Dan Barna”, “Îl susțineți pe Dan Barna la președinție?” Oamenii spun “Cine-i Dan Barna?” După care apar, e momentul de surpriză „Chiar, dumneavoastră sunteți?”, a rezumat plastic candidatul USR/PLUS contactul său cu lumea reală.

Cu prea puțină experiență politică și administrativă, cu repere neclare (a avut nevoie de ceva timp pentru a se lămuri dacă e bine sau nu cu China, cu Huawei, citează din Țiriac, n-a avut inițial vreo problemă cu mersul la Antena 3), tânărul candidat în vârstă de 44 de ani mai are de lucrat la conținut. Nu e suficientă relaxarea cu care abordează orice temă.

Se exprimă bine, articulat și cu multă dezinvoltură, dar la sfârșit e greu să extragi din marea de vorbe două – trei idei cu adevărat valoroase.

Argumentul suprem că toți cei care vin din vechiul sistem politic trebuie să plece pentru că nu au făcut nimic în ultimii 30 de ani este doar parțial valabil. El nu se poate aplica tuturor, paușal, deoarece politicienii vechi cu care se luptă domnul Barna au performat foarte diferit. Da, mulți merită să plece, alții însă și-au făcut treaba și merită să continue. Așadar, atenție la nuanțe.

Candidatul USR/PLUS are nevoie de substanță, de un proiect prezidențial măsurabil și fezabil, de viziune. N-am aflat încă ce anume vrea să facă Barna dacă ajunge la Cotroceni și cu cine. Or, echipa unui președinte este esențială, consilierii sunt practic niște miniștri. De aceea, pe lângă ideile și programul de candidat, Dan Barna trebuie să spună pe cine va numi în pozițiile – cheie la Cotroceni, dacă ajunge acolo.

Proiectul „să plece ei ca să venim noi” e cam puțin. Dacă nu va reuși să umple aceste goluri, va lăsa mereu impresia unui politician nou, proaspăt, plăcut, dar cam inconsistent. Gol. Mai ales că a venit din neant, dintr-un neant chiar foarte confortabil, iar după puțin timp petrecut în Parlament țintește direct cea mai înaltă funcție în stat, sărind trepte și arzând rapid etape, altfel obligatorii în procesul maturizării politice, cum ar fi experiența administrativă.

Însă cu toate aceste minusuri, perfect recuperabile în timp, Barna are șansa lui. Evoluează repede, învață din mers. Nici Traian Băsescu, nici Klaus Johannis n-au venit la Cotroceni absolvind școala de președinți, dimpotrivă, la început hainele de șefi de stat păreau cam prea largi și pentru ei.

Marele avantaj al lui Dan Barna este că nimeni nu prea știe de unde să-l apuce. Și-a transformat dezavantajul lipsei de experiență într-un atu important.

Eu n-am fost cu ei, n-am făcut parte din găștile lor, n-am furat, am activat doar în mediul privat, unde am avut o afacere de succes (bazată pe fonduri europene și pe bunăvoința statului, e drept) iar acum vreau să răstorn masa și vechile aranjamente făcute pe sub ea.

Toți au negociat cu toți, s-au compromis pe rând, n-au făcut mare lucru iar dezastrul se vede, oamenii fug din țară pe capete, în fiecare an se mută un oraș din România, așa că ar fi cazul să alegeți la 30 de ani de la căderea comunismului pe cineva care n-a făcut parte din vechiul sistem, compromis total.

Cam la asta se rezumă oferta electorală a domnului Barna și nimeni nu știe azi ce se va întâmpla dacă ajunge în turul doi, cum va reacționa publicul. Cum se va decanta dezamăgirea, lipsa de perspectivă, imobilismul ultimelor trei decenii?

Dacă ajunge în turul doi, problema notorietății dispare, ringul se eliberează instant, iar deasupra lui Dan Barna se va aprinde un reflector uriaș timp de două săptămâni, între cele două tururi, când toată România va afla cine este și ce vrea.

Va convinge, va dezamăgi? Va învăța repede partitura de candidat, va continua să falseze pe alocuri? Cum se va comporta electoratul PSD, pe cine va alege dintre cei doi? Va reuși Klaus Iohannis să rupă alegători de la USR sau PLUS? Cum va reuși Barna să-și apropie electoratul maghiar, mai tentat poate să voteze un etnic german, adică tot un minoritar?

De toate aceste mari semne de întrebare, de necunoscut se teme și președintele în funcție, care și-ar dori să intre în turul doi cu Viorica Dăncilă. Chiar dacă în primul tur diferența dintre Klaus Iohannis și Dan Barna pare semnificativă, nimeni nu știe în acest moment cum se refac calculele și se împart voturile în turul doi.

Citește și

Marii prieteni ai Chinei din guvernul Dăncilă