Platforma de antiimigrație a câștigătorului alegerilor din Țările de Jos (Olanda), Geert Wilders, se confruntă cu obstacole legale masive

Alegătorii neerlandezi au oferit o victorie istorică platformei antiimigrație a lui Geert Wilders la urnele de vot în această săptămână. Dar, în conformitate cu legile existente, foarte puține lucruri pe care Partidul Libertății (PVV, extrema dreaptă), care s-a clasat pe primul loc cu 37 de mandate din 150 ale Camerei Reprezentanților, spune că le va face în privința imigranților sunt posibile, se scrie într-o analiză Dutch News.

„Țările de Jos au speranță… poporul neerlandez își va recăpăta țara, iar tsunami-ul de refugiați și imigranți va fi limitat”, a declarat Wilders în fața unei mulțimi entuziaste într-o cafenea din Scheveningen, după anunțarea rezultatelor alegerilor generale de miercuri seară.

Dar dacă Țările de Jos nu părăsesc Uniunea Europeană, Consiliul Europei și convențiile ONU, opțiunile lui Wilders sunt limitate.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

„Practic, nu există nimic din ceea ce poate face care să nu fie respins de tribunale”, spune Jeremy Bierbach, un avocat specializat în imigrație din Amsterdam.

Angajamente internaționale

Marea majoritate a legislației privind migrația, de la studenți la refugiați, intră sub incidența UE. Și, în ciuda a ceea ce susțin programele partidului PVV, țările nu pot pur și simplu să se retragă.

Lupta pe tema solicitanților de azil este ceea ce aparent a dus la căderea guvernului lui Mark Rutte în iulie, ceea ce a dus la alegerile anticipate din noiembrie. Rutte liderul pe atunci al Partidului Liberal (VVD) a cerut un plafon pentru membrii de familie care se alătură refugiaților, pe care membrii coaliției D66 (social liberal) și Christen Unie (creștin democrat) nu l-au putut susține.

Convenția Națiunilor Unite privind refugiații din 1951 cere semnatarilor să ofere asistență refugiaților, inclusiv posibilitatea de naturalizare. Chiar dacă Țările de Jos ar părăsi tratatul, lucru care se regăsește și în manifestul PVV, țara ar fi în continuare obligată, în conformitate cu legislația UE, să primească refugiați, potrivit lui Karen Geertsema, profesor asistent de drept al migrației la Universitatea Radboud.

„Există un cadru larg de protecție”, a declarat Geertsema pentru Dutch News. Convenția Europeană a Drepturilor Omului, tratatul privind drepturile omului din 1953 care a înființat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, stabilește, de asemenea, cerințe privind modul în care trebuie tratați refugiații.

Încercările anterioare de a reduce numărul de refugiați, cum ar fi cotele sau restricțiile largi privind persoanele care pot depune cereri, au eșuat. „Deciziile trebuie să fie luate de la caz la caz”, spune Geertsema.

„Țările de Jos continuă să consolideze, fără să vrea, drepturile imigranților”, spune Bierbach. În 2017, Curtea Europeană de Justiție – instanța supremă a UE – s-a pronunțat împotriva Țărilor de Jos și a constatat că părinții non-neerlandezi ai copiilor neerlandezi au anumite drepturi legale de a locui în țară. Mai recent, instanța de la Luxemburg a constatat că Țările de Jos trebuie să acorde unei femei thailandeze un permis de ședere pentru ca fiul ei neerlandez să poată beneficia de drepturile sale de cetățean al UE.

Cea mai mare parte a străinilor din Țările de Jos provin din interiorul UE, inclusiv așa-numiții migranți de muncă, care lucrează în ferme, pe șantierele de construcții și în abatoare. Un principiu fundamental al UE este libertatea de circulație. De fapt, cetățenii UE au dreptul de a lucra în altă țară din 1961, cu doi ani înainte de nașterea lui Wilders. Un alt punct din platforma PVV este solicitarea de permise de muncă pentru cetățenii UE, lucru despre care atât Bierbach, cât și Geertsema spun că nu este posibil nici în baza reglementărilor existente.

O altă propunere a PVV este de a renunța la anumite directive UE privind imigrația, cum ar fi Directiva privind procedurile de azil, care armonizează procedurile de azil în întregul bloc. Danemarca este exceptată de la anumite prevederi ale legislației privind migrația, dar a negociat aceste prevederi atunci când țara a semnat Tratatul de la Amsterdam în 1997. În prezent, modificările ar necesita un vot unanim din partea tuturor celor 27 de state membre.

Migranți cu înaltă calificare

Ar fi posibil ca un guvern condus de PVV să restricționeze imigrația din partea persoanelor care nu solicită azil din țări din afara UE, care se află aici cu vize de „migranți cu înaltă calificare”, ceea ce ar opri persoanele care vin să lucreze pentru Shell, ASML și industriile tehnologice. Potrivit lui Bierbach, UE permite o mare marjă de manevră pentru a decide câți sau câți cetățeni din afara UE pot veni pentru locuri de muncă bine plătite.

După cum a subliniat liderul D66, Rob Jetten, în dezbaterea finală dinaintea alegerilor, țara are în prezent mai mult de 100.000 de locuri de muncă vacante. „Ar exista efecte secundare pentru economie”, spune Geertsema.

Studenții și cercetătorii internaționali sunt, de asemenea, protejați de legislația UE. Cu toate acestea, guvernul ar putea folosi unele măsuri indirecte pentru a reduce numărul de internaționali care vin să studieze sau să lucreze în universități. „[Liderul partidului Noul Contract Social – NSC, Peter] Omzigt a propus limitarea cursurilor de engleză la universitate, de exemplu”, spune Bierbach.

Bineînțeles că acest lucru nu ar limita numărul de studenți străini, ci doar numărul de studenți care vorbesc neerlandeza. „Oamenii pot învăța neerlandeză”, a precizat Bierbach.

Un grup deosebit de îngrijorat după rezultatele alegerilor a fost cel al britanicilor, care și-au pierdut cetățenia UE după Brexit. Potrivit lui Bierbach, aceștia sunt, de asemenea, protejați de legislația UE în cadrul Acordului de retragere. Britanicii care au sosit în Olanda înainte de Brexit au dreptul la aceleași beneficii ca și ceilalți cetățeni ai UE.

Legislația în vigoare

Wilders, care se află în politică din 2006, este aproape sigur conștient de faptul că politicile sale sunt în contradicție cu legislația existentă. El ar putea încerca să le promoveze oricum și apoi să dea vina pe judecători pentru că sunt în dezacord cu voința poporului, ceea ce s-a întâmplat deja în Marea Britanie și în Statele Unite.

Sau, Wilders ar putea convinge țara să facă „Nexit” – ieșirea din UE, Consiliul Europei și diferitele tratate ale Națiunilor Unite care nu-i plac. În timp ce partenerii săi de coaliție probabili pot împărtăși unele dintre opiniile sale anti-imigrație, ei nu îi împărtășesc izolaționismul. El dispune de 37 de mandate, iar majoritatea necesară este de 76, care nu poate fi obținută decât prin coaliția a cel puțin trei partide.

A fost nevoie de cinci ani pentru ca Marea Britanie să părăsească Uniunea Europeană. Nici măcar Rutte nu a reușit să mențină o coaliție împreună atât de mult timp.