Pentru ca proiectul NATO Arab să reușească trebuie ca țările implicate să-și rezolve mai întâi divergențele – expert

Proiectul NATO Arab, care prevede crearea unei alianțe militare a țărilor din Golful Persic cu sprijinul Statelor Unite, va avea șanse de reușită dacă statele implicate își rezolvă mai întâi divergențele politice, afirmă un expert în chestiuni de securitate. Jayson Derow, analist cercetător în cadrul NATO Association of Canada, a declarat pentru G4Media.ro că, deși există multe lucruri care încă nu sunt cunoscute despre compoziția finală a „Alianței Strategice din Orientul Mijlociu” (MESA) sau rolul SUA în cadrul ei, apariția MESA ar reprezenta „un pas robust în a permite membrilor acestei alianțe regionale să se sprijine reciproc, prin eforturi de asigurare a securității colective, stabilirea de parteneriate economice și implementarea unei coordonări politice sporite.”

Potrivit unui document al Administrației de la Washington, citat de Reuters, planul Casei Albe legat de MESA urmărește să promoveze în continuare strategia „America First” a președintelui Donald Trump vizând reducerea angajamentelor militare ale Statelor Unite în străinătate și pentru a le oferi aliaților mai multă responsabilitate pentru asigurarea propriei lor securități.

Potrivit informațiilor, NATO Arab va include șase țări din Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG) – Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite -, precum și Egiptul și, foarte posibil, Iordania, având scopul să țină sub control Iranul, în timp ce va aduce „stabilitate în Orientul Mijlociu.”

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

Idei practice pentru a mânca sănătos în călătoriile lungi

5:18

Inițiativa, sugerată anul trecut de Riad si de Cairo, este susținută puternic de președintele Trump și echipa sa de securitate, în ton cu strategia actualei administrații republicane de a izola Iranul și de a crea o alianță a statelor sunni care să se opună influențelor regimului de la Teheran în regiune. De altfel, liderul de la Casa Albă a retras țara sa din acordul ce urmărește limitarea programului nuclear al Iranului (o mișcare care a escaladat tensiunile dintre Statele Unite și Iran, dar a fost lăudată de Arabia Saudită), iar Washingtonul a reimpus recent sancțiuni stricte împotriva republicii islamice.

Cât privește constituirea propriu-zisă a MESA, ministrul de externe din Bahrain, Khalid bin Ahmed Al Khalifa, a afirmat recent că alianța militară va fi formată anul viitor. MESA va ajuta Golful Persic să rămână „un pilon al stabilității,” ea fiind „o alianță pentru securitate și prosperitate în regiune și va fi deschisă celor care îi acceptă principiile,” a spus oficialul de la Manama, adăugând că alianța va coopera și în probleme economice și politice.

Într-o analiza recentă (https://www.g4media.ro/nato-arab-ar-putea-sa-apara-in-2019-argumente-pro-si-contra-proiectului.html) am vorbit despre acest proiect militar, care ar putea fi efectele sale și care sunt factorii din cauza cărora realizarea lui ar putea fi amânată sau chiar blocată. Dorind să aflăm mai multe amănunte despre inițiativa militară promovată de către președintele american pentru a oferi o contrapondere regimului de la Iran, l-am chestionat pe analistul Jayson Derow în legătură cu planul NATO Arab.

Adrian Novac: Este proiectul realizabil?
Jayson Derow: Alianța pentru Securitate în Orientul Mijlociu (MESA), după cum este numită oficial, ar fi modelată după NATO, iar Statele Unite își asumă rolul de garant al păcii și stabilității. În esență, această nouă organizație trebuie să servească drept dispozitiv de securitate pentru țările din Consiliul de Cooperare al Golfului – inclusiv Egipt și Iordania – împotriva agresiunii, extremismului, terorismului iranian și, prin aceasta, să aducă în mod ideal stabilitate și prosperitate în Orientul Mijlociu prin intermediul cooperării militare și politice. Cu toate acestea, există multe lucruri care încă nu sunt cunoscute despre compoziția finală a alianței de securitate și, de asemenea, despre rolul SUA în cadrul ei.

Poate că o parte din atracția MESA este aceea că poate reduce responsabilitatea de securitate suportată în prezent de SUA în Orientul Mijlociu. Interesele Administrației Trump, împreună cu cele ale administrațiilor americane anterioare, legate de crearea unei organizații de securitate regională nu sunt nici noi, nici nu stârnesc îngrijorare. Aceasta deoarece punerea în aplicare eficientă a MESA este puțin probabilă.

În particular, eforturile trecute ale administrațiilor americane anterioare de a pune la punct un aranjament de securitate regional coerent și complet funcțional au eșuat ca rezultat al tensiunilor intra-arabe. Desigur, există puține motive care ne fac să credem că aceste tensiuni vor dispărea acum, odată cu încercările administrației Trump în această chestiune. O preocupare notabilă este faptul că atât Arabia Saudită, cât și Egiptul refuză ferm să-și pună forțele sub comanda celeilalte țări și, foarte probabil, sub comandă oricărui alt stat partener.

A.N.: Cum va fi afectat proiectul MESA de asasinarea ziaristului saudit Jamal Khashoggi?
J.D.: Chiar înainte ca moartea lui Khashoggi, la 2 octombrie, să adauge complicații diplomatice la formarea MESA, certurile dintre aliații arabi – atât de natură politică, cât și economică -, precum și incertitudinea privind felul în care trebuie ținut sub control Iranul și limitate influențele rusești și chineze în regiune, au frânat posibilitatea de a stabili și implementa eficient această alianță regională de securitate.

A.N.: Care sunt avantajele / dezavantajele planului MESA?
J.D.: În cazul în care MESA ar deveni un angajament obligatoriu pentru securitatea regională în Orientul Mijlociu, acest lucru ar reprezenta un pas robust în a permite membrilor acestei alianțe regionale să se sprijine reciproc, prin eforturi de asigurare a securității colective, stabilirea de parteneriate economice și implementarea unei coordonări politice sporite.

A.N.: Deci, dacă înțeleg corect, principalul obstacol în crearea alianței MESA are de-a face cu rivalitățile economice și politice dintre aliații arabi. Există vreo șansă că ei să-și poată depăși problemele și să creeze acest proiect comun de securitate?

J.D.: Șansele politicii SUA de a implementa o alianță arabă regională de securitate împotriva sferei de influență regionale în creștere a Iranului sunt destul de scăzute. Pentru ca această alianță de securitate să fie eficientă, certurile și divergentele dintre aceste state trebuie mai întâi să fie rezolvate din punct de vedere politic. În cazul în care aceste tensiuni vor fi rezolvate, va deveni esențial ca acești parteneri să fie aduși aproape unul de celălalt în ceea ce privește interoperabilitatea cu forțele lor militare și cu aparatele lor de securitate.

Ținând cont de tensiunile crescute din regiune, rămâne să se stabilească cu ce anume poate MESA să contribuie la această zonă volatilă. Poate că rezultatul final al oricărei încercări de a stabili o astfel de alianță de securitate ar putea duce la o și mai mare tensiune politică, la instabilitate și la o extindere a influenței iraniene în regiune, în condițiile în care statele arabe vor continua să fie divizate de-a lungul linilor sectare.