O operațiune rusă fără precedent în UE pentru influențarea alegerilor din Ungaria este în desfășurare, avertizează un cercetător Mathias Corvinus Collegium, apropiată de Fidesz și Orban

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Zalán Alkonyi, cercetător în domeniul Rusiei la Școala de Relații Internaționale a Mathias Corvinus Collegium (MCC), apropiată de Guvernul Viktor Orban, susține că intervenția Rusiei în alegerile din Ungaria este fără precedent în Uniunea Europeană prin amploare, metode și sofisticare, transmite hvg.hu.

După publicarea articolului, Zalán Alkonyi a publicat încă două videoclipuri pe pagina sa de Facebook, în care, într-o stare vizibil agitată, a sugerat că se simte amenințat. Într-o a treia postare și-a cerut scuze pentru videoclipuri, spunând că este în siguranță, dar că nu a dormit de câteva zile și i s-a făcut rău. Ulterior a șters toate cele trei postări.

Într-un mesaj care încă poate fi accesat, el a scris:

„Îi transmit mamei mele că sunt bine, să nu-și facă griji. (Stați liniștiți, nu voi cădea de pe balcon.) Mâine amintiți-vă ce înseamnă cocarda (semn distinctiv militar, n.red.)”

Într-o postare pe Facebook publicată în maghiară și în engleză, Alkonyi enumeră nouă puncte care descriu dimensiunile cunoscute până acum ale operațiunii ruse din Ungaria. Acestea sunt citate mai jos.

1. Presiune diplomatică

Președintele Rusiei ar fi amenințat practic Ungaria cu întreruperea aprovizionării cu energie dacă țara nu alege o conducere favorabilă Moscovei.

2. Influență prin serviciile de informații

Serviciul rus de Informații Externe a afirmat într-o scrisoare deschisă că Partidul Tisza este finanțat de „Bruxelles”, fără a prezenta dovezi.

3. „Cei trei mușchetari”

Există suspiciuni privind implicarea serviciilor de informații militare ruse în operațiunea de influențare. Rolul lor exact este incert.
Potrivit unor surse anonime din comisia parlamentară pentru securitate națională, serviciile ungare au primit indicii în acest sens, însă nu există confirmări că aceste persoane s-ar afla efectiv în țară.

4. Atacuri cibernetice

Activisti ai opoziției au fost intimidați prin atacuri în care datele lor personale și adresele au fost făcute publice. (Fapt, deși identificarea autorilor este dificilă.)

Chiar și cu puțin bun-simț se poate observa că puține alte state, în afară de Rusia, ar avea interesul pentru astfel de operațiuni. Este posibil ca unii actori interni să vadă un avantaj politic în ele, dar Alkonyi spune că nu le atribuie lor executarea atacurilor.

El menționează și amenințările cu bombă la scară largă în școli (fapt), în cadrul cărora au fost accesate în masă adresele instituțiilor.

Tot în domeniul cibernetic intră și atacul asupra Ministerului de Externe al Ungariei, cunoscut în cercurile diplomatice înainte de a deveni public.

5. Preluarea masivă a materialelor din presa rusă

Unele instituții media din Ungaria au preluat aproape cuvânt cu cuvânt știri din presa rusă, adesea prin traduceri literale. Uneori au rămas în text chiar și fragmente din originalul rusesc, transcrise în alfabet latin.

6. Utilizarea inteligenței artificiale

Unități ruse ar folosi inteligență artificială în operațiuni de influențare, ceea ce face mai dificilă identificarea autorilor.

7. Rețele de conturi automatizate (bot farms)

Dovezile sunt mai slabe, însă rețele similare au fost identificate deja în Moldova și România.

8. Mesaje pe rețelele sociale

Ambasada Rusiei a intrat în schimburi publice de mesaje cu opoziția pe rețelele sociale, fără intenția de a calma situația.

9. Influenceri plătiți

Deocamdată este doar o ipoteză, dar există exemple — de pildă rețeaua Lauren Chen, care ar fi primit sute de mii de dolari de la guvernul rus pentru a răspândi conținut pro-rus pe rețelele sociale.

Înainte de arestare, ea a fost și în Ungaria, unde a participat la un festival. Potrivit lui Alkonyi, aceste elemente se consolidează reciproc și indică atât o coordonare centrală, cât și una locală.

El afirmă că, potrivit informațiilor Financial Times, operațiunea ar fi coordonată de o organizație numită Agenția de Proiectare Socială.

• „Acestea nu sunt operațiuni de propagandă. Sunt operațiuni informaționale și psihologice.”

El adaugă:

• „Le putem ura succes specialiștilor serviciilor de securitate națională din Ungaria. Munca lor va asigura că viitorul guvern va avea informațiile necesare pentru a contracara amenințarea rusă și pentru a-i trage la răspundere pe trădători.”

Apoi ridică o întrebare:

• „Cunoaște cineva — vreun expert sau cercetător — o campanie de influență documentată, care în ultimii 36 de ani, fie în Ungaria, fie în alt stat al Uniunii Europene, să fi fost comparabilă cu aceasta?”

Alkonyi subliniază că, deși Moscova luptă cu toate mijloacele pentru a menține situația actuală — în care guvernul ungar, prin comportamentul său „extrem de anti-comunitar”, ar servi simultan obiectivele războiului împotriva Ucrainei și ale războiului hibrid împotriva UE și NATO — ținta finală nu este Ungaria.

• „Nu noi suntem ținta. Unul dintre principalele obiective ale războiului hibrid este subminarea credibilității sistemului colectiv de apărare european și apoi golirea lui de conținut. Acest lucru ar afecta direct securitatea personală a fiecărui cetățean maghiar. De la schimbarea regimului din 1989 nu a fost niciodată atât de importantă acțiunea unită a Europei.”

El mai scrie că, după „scena telefonică evident regizată a premierului”, mulți îl întreabă dacă se așteaptă la o escaladare — un atac regizat, o tentativă de asasinat sau arestări în masă. El spune că nu consideră probabile aceste scenarii.

Cel mult, spune el, ar exista informații despre „inspecții” ale poliției planificate pentru ziua alegerilor, dar nici acestea nu trebuie exagerate.

În introducerea postării sale, Alkonyi scrie:

• „Trebuie păstrată judecata lucidă și intervenția externă nu trebuie supraestimată. Mesajele care îi duc pe alegători la urne nu se decid la Moscova, Kiev sau Washington și mai ales nu la Bruxelles, care nici măcar nu are propriul serviciu secret. Ele se formează în mintea oamenilor. Responsabilitatea aparține alegătorilor. Orice am crede despre judecata lor, rezultatul final nu poate fi pus pe seama unei puteri străine. Rezultatul este al nostru — atâta timp cât buletinele de vot nu sunt falsificate.”

În final, el adaugă:

• „De fapt, Moscova poate lucra doar cu acele forțe sociale care există deja. Totuși, ele nu trebuie subestimate.”