O fetiță din perioada medievală, îngropată cu fața în jos și cu gleznele legate. Arhelogi: Au făcut-o  pentru a împiedica „întoarcerea” din mormânt?

Analiza rămășițelor unei tinere medievale, care a fost îngropată cu fața în jos și cu gleznele potențial legate între ele, sugerează că au fost luate măsuri suplimentare pentru a se asigura că „nu se putea „întoarce” din mormânt”, au declarat arheologii, relatează CNN.

Cadavrul tinerei de 15 ani a fost găsit într-o groapă dintr-o așezare medievală timpurie din apropierea satului Conington din sud-estul Angliei, în comitatul Cambridgeshire, potrivit Muzeului de Arheologie din Londra (MOLA).

Săpăturile au avut loc între 2016 și 2018, iar rămășițele fetei au fost acum studiate.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi despre cum să faci față meselor de Paște ca să nu îți afecteze dieta

4:31

Din scaunul rulant, campion național la raliu intrat în Cartea Recordurilor

4:58

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05:35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Deși Anglia medievală timpurie nu avea tradiții de înmormântare prestabilite, era o practică obișnuită la acea vreme ca trupul defunctului să fie așezat cu fața în sus, a precizat luni MOLA într-un comunicat de presă.

„Se crede că a fi îngropat cu fața în jos a fost o expresie socială de „alteritate”, o practică de înmormântare rezervată persoanelor considerate în afara societății medievale timpurii”, a precizat MOLA. „Aceasta îi include pe cei care arătau sau acționau diferit de restul comunității, pe cei cu un statut social scăzut, precum și pe indivizii care au suferit o moarte violentă sau neașteptată”.

Osteologii – specialiștii în oase – de la MOLA au găsit dovezi care sugerează că fata avea un statut social scăzut. Ei suspectează că a murit brusc sau pe neașteptate, deoarece oasele ei nu prezentau semnele unei boli lungi și grave.

Au existat dovezi că a suferit de malnutriție în copilărie, iar analiza coloanei vertebrale a arătat că avea o boală a articulațiilor coloanei vertebrale, care s-ar fi agravat dacă ar fi efectuat munci manuale grele de la o vârstă fragedă, potrivit comunicatului.

„Aproape sigur a fost văzută ca fiind diferită

„Această înmormântare oferă o oportunitate interesantă, deși tragică, de a vedea realitățile vieții, și ale morții, pentru cei care erau văzuți ca fiind străini în trecut”, a declarat Don Walker, osteolog uman principal la MOLA, în comunicat.

„Probabil că nu vom ști niciodată cu exactitate cum era văzută această tânără femeie de către comunitatea în care a crescut, dar modul în care a fost înmormântată ne spune că aproape sigur era văzută ca fiind diferită”, a continuat el.

Ea a fost înmormântată într-o groapă care obișnuia să dețină un stâlp de intrare pentru Poarta Medievală Timpurie din așezarea Conington.

„Pe lângă faptul că a fost îngropată cu fața în jos pe un hotar, poziția gleznelor ei sugerează că este posibil să fi fost legate împreună. Acest lucru implică faptul că comunitatea a luat măsuri suplimentare pentru a se asigura că ea nu se putea „întoarce” din mormânt”, a adăugat el.
Aceste două schelete îngropate împreună se numără printre cele 62 de cadavre descoperite în cimitirul necunoscut până acum.

Amplasarea corpului copilului a făcut ca și locul în care a fost înmormântată să pară semnificativ. Corpul fetei a fost pus într-o groapă care anterior a ținut un stâlp mare de lemn pentru poarta de intrare a unei incinte, potrivit comunicatului.

Acest lucru avea asemănări cu înmormântarea unei femei, cu fața în jos, tot în șanțul de delimitare a unei așezări, la sfârșitul secolului al VIII-lea sau al IX-lea, la aproximativ 50 de kilometri distanță de locul în care a avut loc acest caz. Acelei femei, despre care se crede că a fost executată, îi lipseau brațele, capul, gâtul și o parte din coloana vertebrală.

În timp ce înmormântarea în cimitire asociate cu bisericile nu era o practică standard la acea vreme, granițele și hotarele par să fi fost folosite pentru înmormântări „semnificative sau neobișnuite” în Anglia în acea perioadă, potrivit MOLA.

Datarea cu radiocarbon a fost folosită pentru a dezvălui că fetița a murit între anii 680 și 880 d.Hr., iar lucrările arheologice de la fața locului sugerează că activitatea așezării de acolo s-a încheiat în secolele al VIII-lea și al IX-lea.