Mutarea unui oraș în Arctica: de ce locuitorii din Kiruna, cel mai nordic oraș din Suedia, se simt abandonați în frig

Când mineritul a forțat mutarea orașului suedez Kiruna în 2014, planificatorii orașului au promis un nou început. Dar locuitorii spun că noul oraș a pierdut căldura care îl definea pe cel vechi – atât în spirit, cât și în temperatură. Un studiu al Universității din Göteborg a constatat că noul Kiruna, mutat pentru a face loc unei mine de minereu de fier, poate fi cu până la 10°C mai rece iarna decât predecesorul său. Acest lucru se datorează faptului că orașul a fost reconstruit într-o depresiune în care se adună aerul rece, în timp ce clădirile înalte blochează soarele arctic scăzut în cea mai mare parte a anului, transmite Euronews.

Unii experți spun că acest rezultat a fost clar de la început.

„Se știa că condițiile vor fi mai rele decât atunci când urbanistul Per Olof Hallman a întocmit planul orașului Kiruna în 1900”, spune Jennie Sjöholm de la Universitatea din Göteborg, specialist în patrimoniu construit.

„Factorii de decizie nu au optimizat proiectarea pentru climatul urban.”

Când compania minieră LKAB a înființat Kiruna în 1900, Hallman a plasat-o pe o pantă însorită, orientată spre sud, în timp ce străzile se curbau în funcție de peisaj pentru a evita tunelurile de vânt și a păstra adăpostul. Locația era cea mai bună care putea fi dezvoltată în condițiile climatice.

Pentru noua Kiruna, cea mai nordică așezare din Suedia, situată deasupra Cercului Polar Arctic, planificatorii au acordat prioritate legăturilor de infrastructură în fața microclimatului. Potrivit lui Sjöholm, acest lucru a dus la un oraș mai rece și cu vânturi mai puternice, în care locurile de joacă și balcoanele sunt adesea orientate spre nord.

„Știm de zeci de ani cum să construim pentru condițiile arctice”, spune ea. „Dar aceste cunoștințe nu au fost utilizate pe deplin.”

În timp ce unii locuitori apreciază noul centru comercial și clădirile civice construite după mutare, alții au descris piața principală drept un „tunel de vânt nenorocit”.

Orașul Kiruna a fost fondat inițial în urmă cu peste 100 de ani pentru a găzdui muncitorii unei mine de minereu de fier.

Mina s-a extins de-a lungul anilor, pe măsură ce au fost descoperite minerale din ce în ce mai valoroase – inclusiv cel mai mare zăcământ din Europa de minerale rare, care sunt utilizate pentru fabricarea de noi tehnologii, cum ar fi bateriile pentru mașini electrice și turbinele eoliene.

Dar această expansiune a făcut ca solul de sub oraș să fie slab și instabil. Clădirile și străzile fiind vulnerabile la prăbușire, oficialii suedezi au ales să mute orașul, într-un proces gradual care nu ar trebui să fie finalizat până în 2035.

Comunitățile indigene Sámi și tradițiile lor au fost, de asemenea, afectate.

Mina, orașul și infrastructura precum drumurile și căile ferate traversează rute istorice de migrație a renilor. Pentru a avea acces la pășunile de iarnă pe care le folosesc de sute de ani, crescătorii de reni trebuie să se deplaseze dintr-o parte în alta a orașului Kiruna.

În toată regiunea arctică și nu numai, relocarea devine o realitate pe măsură ce mediul se schimbă în jurul comunităților.

Cercetătorii care studiază designul arctic spun că factori precum orientarea străzilor, înălțimea clădirilor și peisajul pot face diferența între confort și frig în climatele extreme. În Kiruna, unele dintre aceste considerente au fost lăsate deoparte atunci când orașul s-a mutat.

„Noul Kiruna nu este încă finalizat și există modalități de a îmbunătăți confortul cu ajutorul arborilor și mobilierului stradal”, subliniază Sjöholm. „Dar multe dintre condiții au fost deja stabilite.”