Motivarea judecătorului care i-a achitat pe inculpații din cazul morții lui Gheorghe Ursu: Securitatea nu a intenționat să îl ucidă. Nu sunt probe că Pîrvulescu și Hodiș au exercitat violențe asupra lui Ursu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Judecătoarea Mihaela Niță de la Curtea de Apel București și-a motivat sentința din cazul uciderii inginerului Gheorghe Ursu, spunând că Securitatea nu ar fi intenționat să îl ucidă pe acesta din urmă și că nu există probe care să susțină ipoteza că inculpații Pîrvulescu și Hodiș ar fi exercitat violențe asupra bărbatului:

”In cazul uciderii inginerului Gheorghe Ursu, autoritatile comuniste nu au actionat cu intentie directa pentru a-l anihila, moartea acestuia a fost determinata de actiunile „excesive, particulare, conjugate” ale mai multor persoane, dintre care trei au fost condamnate definitiv: fostul sef al Directiei de Cercetari Penale a Militiei, colonelul Tudor Stanica, fostul sef al Arestului Militiei, colonelul Mihai Creanga, si detinutul Marian Clita, informator al Militiei”, notează Ziare.com.

E vorba de un caz in care procurorii cerusera pedepse de 25 de ani de inchisoare in cazul celor doi fosti ofiteri.

Insa Mihaela Nita a hotarat schimbarea incadrarii in acest caz in infractiunea de tratamente neomenoase si achitarea lui Marin Parvulescu si Vasile Hodis.

Achitare a primit si fostul ministru comunist de Interne, Tudor Postelnicu, decedat in august 2017, pentru infractiunea de complicitate la tratamente neomenoase. Ultimul cuvant in acest caz il va avea Inalta Curte de Justitie.

Este o sentinta care a starnit numeroase reactii in societatea civila, dar si din partea copiilor lui Gheorghe Ursu, care au anuntat ca vor contesta sentinta.

Principalele concluzii

Cele mai importante concluzii din aceasta sentinta cu miza istorica:
– Securitatea nu ar fi intentionat sa-l ucida pe Gheorghe Ursu.
– Politia politica a lui Nicolae Ceausescu era interesata de informatiile detinute de inginer.
– Nu sunt probe din care sa reiasa ca Pirvulescu si Hodis au exercitat violente asupra lui Ursu.
– Autoritatile comuniste au incercat sa tainuiasca imprejurarile si cauzele reale care au condus la decesul inginerului.

– Intre organele de Securitate si Militie, care l-au anchetat pe Gheorghe Ursu, a existat o colaborare, iar torturarea inginerului in celula ar fi fost facuta in interesul organelor de Securitate.
– De-a lungul timpului, organele de urmarire penala nu au efectuat o ancheta efectiva menita sa stabileasca toate persoanele, din toate institutiile si structurile statului, responsabile de uciderea lui Ursu.
– Autoritatile responsabile pentru ancheta nu au adoptat toate masurile care ar fi permis in mod rezonabil identificarea si sanctionarea tuturor persoanelor responsabile in timp util, cu atat mai mult cu cat au fost sesizate inca de la inceputul anului 1990, dupa circa 4 ani de la savarsirea faptei.
– In opinia Curtii, Gheorghe Ursu nu a fost un disident politic, acesta nefiind un opozant pe fata al regimului comunist si al conducatorului partidului comunist.

Citește articolul integral pe Ziare.com.

sursa foto: Agerpres/ Silviu Matei