Modele de autonomie în discuție la Universitatea de Vară de la Băile Tușnad: De la Ținutul Secuiesc la Voivodina / „Autonomia este un maraton, nu un sprint”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

În a doua zi a Universității de Vară și a Taberei Studențești Bálványos (cunoscită sub numele Tusványos), de la Băile Tuşnad, politicieni, avocaţi și personalități din domeniul politicii naţionale au dezbătut prezentul și viitorul aspirațiilor de autonomie maghiară, relatează Agenția de presă Rador, care citează presa maghiară.

În centrul dezbaterii s-a aflat Ținutul Secuiesc, Voivodina și protecția minorităților europene, informează Székelyhon.ro, cel mai important portal de știri și informații de limbă maghiară din Ținutul Secuiesc (judeţele Harghita, Covasna şi Mureş).

Una dintre prezentările interesante din programul de joi al celei de-a 35-a ediții a Tusványos a fost dezbaterea intitulată „Șansele autonomiei maghiare în Bazinul Carpatic”. La discuție au participat Katalin Szili, fostă președintă a Parlamentului ungar și fostă consilieră șefă a prim-ministrului ungar, responsabilă de aspirațiile de autonomie în Bazinul Carpatic, Elvira Kovács, vicepreședintă a Parlamentului sârb și politiciană de frunte a Alianţei Maghiare din Voivodina, Gábor Fodor, fost ministru ungar, și avocatul Dávid Sobor.

Moderatorul a fost György Csóti, consilier de politici naționale.

Nu există garanție fără autonomie

Potrivit lui György Csóti, care a deschis dezbaterea, lupta pentru autonomie durează de mai bine de trei decenii și, deși s-au obținut rezultate remarcabile doar parțial, obiectivul nu s-a schimbat. El a afirmat: condiția de bază pentru dăinuirea pe pământul natal a comunităților naționale autohtone sunt libera utilizare a limbii materne, posibilitatea autodeterminării și independența economică. În opinia sa, cea mai sigură garanție instituțională pentru toate acestea este autonomia.

Csóti a numit trei condiții de bază: voința hotărâtă și unită a comunității în cauză, mediul juridic adecvat și prezența unor exemple internaționale de succes. În legătură cu acestea din urmă a amintit de Tirolul de Sud și alte modele europene de autonomie ca modele de urmat.

Katalin Szili: Europa tace

Una dintre cele mai cuprinzătoare prezentări ale dezbaterii a fost susținută de Katalin Szili, care a spus că problema autonomiei poate fi examinată doar într-un context european mai larg. Ea a subliniat că trei factori sunt necesari pentru succesul aspirațiilor de autonomie. Pe de o parte, o comunitate puternică și capabilă, pe de altă parte, deschiderea politică a societății majoritare și, în al treilea rând, un mediu internațional care să susțină promovarea drepturilor minorităților.

Potrivit lui Katalin Szili, aceasta din urmă este cea care lipsește cel mai mult în prezent. Deși Consiliul Europei a creat Convenția – cadru pentru protecția minorităților și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare în urmă cu trei decenii, în opinia sa, acestea nu au nicio forță obligatorie reală. Iar Uniunea Europeană tratează în mod constant problemele minorităților ca pe o chestiune internă.

Politicianul a menționat în mod special şi de Inițiativa Minority SafePack și de Inițiativa cetățenească europeană privind regiunile naționale a Consiliului Național Secuiesc, care, în opinia sa, demonstrează clar reticența instituțiilor UE. „Există peste cincizeci de milioane de cetățeni europeni care trăiesc pe continent și care sunt în minoritate pe propriul pământ natal. Europa nu poate ascunde această chestiune la nesfârşit”, a spus Szili, subliniind: Comunitățile naționale autohtone ar trebui tratate ca factori de construire a statului, deoarece problema drepturilor minorităților nu este o problemă exclusiv maghiară, ci o problemă care afectează întreaga Europă.

Experiențele din Voivodina

Exemplul practic a fost adus în discuție de Elvira Kovács. Vicepreședintele Parlamentului sârb a prezentat experiențele comunității maghiare din Voivodina din ultimele decenii.

Ea a amintit că în timpul războaielor iugoslave, autonomia era încă un obiectiv îndepărtat pentru comunitatea maghiară, dar după schimbările politice, instituțiile autoguvernării minorităților au fost construite treptat. Potrivit Elvirei Kovács, punctul de cotitură a fost adoptarea Legii-cadru privind protecția minorităților, care a creat posibilitatea pentru înființarea sistemului de consilii naționale. Autonomia culturală funcționează și astăzi în Voivodina prin intermediul acestor instituții. În același timp, ea a avertizat şi asupra faptului că rezultatele sunt rodul unei munci comunitare îndelungate și consecvente. În opinia sa, extinderea drepturilor minorităților naţionale necesită voința comunității, puterea reprezentării politice și un cadru juridic adecvat.

Este un maraton, nu un sprint

Gábor Fodor a abordat problema dintr-o perspectivă istorică și politică, amintind că la începutul carierei sale a participat şi el la elaborarea Legii minorității maghiare, care a fost adoptată de Parlamentul ungar cu un consens absolut. Fostul ministru a subliniat că susţine în continuare cauza autonomiei, dar, în același timp, consideră că „este o iluzie să ne așteptăm la rezultate rapide”. „Aceasta este o luptă lungă”, a spus, referindu-se la faptul că până și cele mai reușite modele europene de autonomie au în spate procese politice și sociale de decenii.

Potrivit lui Gábor Fodor, succesul depinde de relația dintre trei actori: modul de abordare a respectivului stat, atitudinea Uniunii Europene și sprijinul guvernului ungar la momentul respectiv. El a evidenţiat în special importanța reprezentării politice a comunităților maghiare ca parte a sistemului de guvernare al țării respective, deoarece acest lucru poate aduce rezultate tangibile în domeniul drepturilor minorităților.

Schimbări în ultimul deceniu și jumătate

La finalul dezbaterii, avocatul Dávid Sobor, expert în afaceri juridice al Consiliului Național Secuiesc, a evaluat schimbările din ultimul deceniu și jumătate. Potrivit acestuia, s-au înregistrat progrese semnificative în modul în care politica națională ungară privește comunitățile de peste granițele Ungariei. În timp ce anterior țara – mamă a urmărit luptele pentru autonomie din exterior, astăzi dialogul are loc ca parte a unei națiuni politice maghiare unificate.

Dávid Sobor a subliniat, de asemenea, că activitatea depusă pentru autonomie este o sarcină cotidiană, în care oportunitățile legale trebuie utilizate în mod consecvent. În opinia sa, rezultatele nu vin peste noapte, dar munca perseverentă poate aduce progrese pe termen lung.

Dezbaterea de la Tusványos nu a oferit un răspuns la întrebarea când și sub ce formă ar putea fi realizată autonomia maghiară în Bazinul Carpatic. În schimb, participanții au fost de acord că succesul necesită în acelaşi timp voință comunitară, reprezentare politică, pregătire juridică și sprijin internațional.