Mitropolia Clujului propune canonizarea lui Nicolae Steinhardt / Evreu din naștere, el s-a convertit la creștinism în închisoare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Monahul, scriitorul și cărturarul Nicolae Steinhardt, cunoscut pentru cartea sa „Jurnalul fericirii” și pentru viața trăită la Mănăstirea Rohia, ar putea fi canonizat, anunță Cluj24.

Propunerea a fost discutată marți în cadrul ședinței Sinodului Mitropolitan de la Reședința Mitropolitană din Cluj-Napoca, o întâlnire care a reunit cei mai importanți ierarhi ai Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Nicolae Steinhardt s-a născut în 1912 într-o familie evreiască din București. A studiat dreptul și literatura, devenind avocat, scriitor și publicist. În timpul regimului comunist, a fost arestat și închis din cauza convingerilor sale.

În închisoare, Steinhardt s-a convertit la creștinism și, după eliberare, a devenit călugăr. Cel mai cunoscut dintre scrierile sale este „Jurnalul fericirii”, o lucrare care relatează experiențele sale din detenție și transformarea spirituală prin credință.

Nicolae Steinhardt a rămas un simbol al rezistenței morale și al credinței în condiții dificile, murind în 1989.

Arestat de Securitate

În anul 1959, Nicolae Steinhardt a fost arestat în „lotul Noica-Pillat“, al aşa-numiţilor „intelectuali mistico-legionari“, la care aderase.

La sfârşitul anului, la 31 decembrie, Securitatea îi cere să fie martor al acuzării în procesul respectiv, iar după ce refuză, la 4 ianuarie 1960, este arestat şi condamnat la 12 ani de muncă silnică, 7 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii personale, pentru „crimă de uneltire împotriva orânduirii sociale a statului”.

La 15 martie 1960, în închisoarea Jilava, în camera 18 de pe secţia a doua, ieromonahul basarabean Mina Dobzeu îl botează în credinţa creştin-ortodoxă – cu apă dintr-un ibric cu smalţul sărit – , naş fiindu-i fostul şef de cabinet al Mareşalului Antonescu, Emanuel Vidraşcu.

Martori ai tainei au fost Alexandru Paleologu, doi preoţi romano-catolici – unul fiind Monseniorul Ghika – doi preoţi greco-catolici şi unul protestant.

Steinhardt este mutat apoi în închisorile de la Gherla şi Aiud, iar în august 1964 este eliberat ca urmare a decretului de graţiere colectivă a deţinuţilor politici. Imediat după ieşirea din detenţie, Steinhardt îşi desăvârşeste taina botezului prin mirungere şi primirea Sfintei Împărtăşanii, la schitul bucureştean Dărvari.

După eliberarea din detenţie şi după moartea tatălui său, în 1967, Nicolae Steinhardt începe să caute o mănăstire unde să-şi trăiască restul zilelor, însă mai mereu era întâmpinat cu refuzuri, fiindcă stareţii se fereau de un fost deţinut politic.

În anul 1971, scrie prima formă a manuscrisului dactilografiat „Jurnalului fericirii” – una dintre cele mai prolifice opere de introspecţie culturalo-mistică din peisajul literaturii noastre post-moderne – , care îi este confiscat de Securitate în 1972 şi restituit în 1975, la intervenţia Uniunii Scriitorilor (manuscrisul avea însă să fie confiscat din nou în anul 1984 şi depus la Arhivele Statului, secţia secretă).

„Jurnalul fericirii” a fost scris în mai multe versiuni, una dintre acestea fiind scoasă pe ascuns din ţară, ajungând în posesia Monicăi Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca, la Paris. Monica Lovinescu avea să difuzeze „Jurnalul”, în serial, în anii 1988 şi 1989, la postul de radio Europa Liberă, câteva din fragmente reliefând idei limpezi care indicau aderarea lui Steinhardt la principii şi acţiuni legionare, mai ales în perioada interbelică.

În anul 1973, Constantin Noica îl anunţă că a fost la Cluj, unde l-a cunoscut pe proaspătul episcop Justinian Chira, şi că a vizitat Mănăstirea Rohia, unde episcopul fusese stareţ vreme de treizeci de ani. De atunci, an de an, Steinhardt vizita Mănăstirea Rohia, care l-a cucerit imediat şi pe deplin, în 1979 se stabileşte definitiv acolo, pe postul de bibliotecar, iar Părintele Serafim Man îi promite că îl călugăreşte.

La 16 august 1980 este tuns în monahism de către episcopul Iustinian Chira şi de către arhiepiscopul Teofil Herineanu, primind numele de Nicolae.

Părintele Serafim i-a obţinut, de la ierarhii superiori, încuviinţarea de a păstra o cameră în Bucureşti, unde să poată merge, din când în când, pentru a-şi continua activitatea literară, aceasta fiind considerată, indirect, şi în folosul Bisericii.

Steinhardt pune în ordine cele peste 25.000 de volume ale bibliotecii Mănăstirii Rohia – una dintre cele mai impresionante colecţii existente vreodată în mănăstirile româneşti -, participă la slujbe, predică, dar îşi dedică timpul şi activităţii literare.