Legitimitatea îndoielnică a prim ministrului britanic în așteptare, Andy Burnham

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Burnham se pregătește de o “încoronare” ca lider al Partidului Laburist: el a primit sprijinul a 349 din cei 403 deputați Laburiști și cum este singurul candidat va fi învestit în funcție de o conferință specială a partidului vineri 17 iulie. Ar urma ca luni 20 iulie prim ministrul în funcție Keir Starmer, care și-a dat demisia din funcția de lider al Partidului Laburist pe 22 iunie, să-și prezinte demisia ca șef al guvernului Regelui Charles al III-lea, care apoi îl va însărcina pe Burnham cu formarea noului guvern al Majestății Sale. O posibilă amânare cu o zi ar putea surveni dacă Anglia câștigă finala Cupei Mondiale duminică 19 iulie, caz în care încă premierul Starmer ar putea declara luni 20 iulie zi liberă.

Ascensiunea lui Burnham în funcția de prim ministru este de-a dreptul fulgerătoare. Primar al zonei metropolitane Manchester (a doua ca mărime din Regatul Unit), el și-a declarat intenția de a deveni lider al Partidului Laburist și pe cale de consecință prim ministru după rezultatul catastrofal al Laburiștilor în alegerile locale din Anglia și a celor parlamentare din Scoția și Țara Galilor din 7 mai anul acesta, când presiunea asupra lui Starmer de a se retrage din funcție a crescut considerabil.

Pe 18 mai deputatul Josh Simmons și-a dat demisia din circumscripția Makerfield (din zona metropolitană Manchester), provocând un scrutin parlamentar parțial pentru ca Burnham să poată candida. Este un aranjament politic care deja ridică semne de întrebare asupra legitimității lui Burnham.

Acestea fiind zise, Burnham a câștigat clar alegerea din 18 iunie cu 54% din voturi, un avans de 20% față de candidatul Reform UK (dreapta populistă), un consilier local și instalator, într-o circumscripție care a votat 65% Brexit în referendumul din 2016 și cu o populație 97% albă potrivit recensământului din 2021, deci a priori mai favorabilă Reform UK.

Efectul a fost imediat: pe 22 iunie Starmer a cedat presiunilor din propriul partid și a demisionat din funcția de lider. De aici încolo evenimentele s-au precipitat: a devenit clar că Burnham, devenit deputat după ce a demisionat din funcția de primar la Manchester, va fi singurul candidat la funcția de lider și va deveni prim ministru.

Așa cum era firesc, au început să apară dubii cu privire la legitimitatea sa ca viitor prim ministru. Burnham nu mai fusese deputat din 2017, când a renunțat la cariera parlamentară, pentru a candida la nou înființatul post al zonei metropolitane Manchester (cu o populație de două milioane). Ales deputat în 2001, el a ocupat mai multe posturi ministeriale sub prim miniștrii Laburiști Tony Blair și Gordon Brown și a candidat de două ori fără succes la funcția de lider al Partidului Laburist: în 2010 a fost învins de Ed Milliband, actual ministru al energiei, iar în 2015 de stângistul Jeremy Corbyn.

În sine, o succesiune în fruntea Partidului Laburist fără un scrutin în rândul membrilor de partid – “încoronarea” unui singur candidat a mai avut loc, în 1976 James Callaghan i-a urmat în funcția de lider și prim ministru lui Harold Wilson, iar în 2007 Brown i-a urmat în aceleași funcții lui Blair.

Dar și Callaghan și Brown erau miniștri în cabinetul predecesorilor lor și practic numărul 2 în guvern. Burnham a devenit deputat practic cu o lună înainte de virtuala desemnare ca prim ministru, ceea ce înseamnă că nu a candidat în alegerile parlamentare la termen din 4 iulie 2024, când Partidul Laburist condus de Keir Starmer a obținut o majoritate zdrobitoare – 411 deputați din 650.

O asemenea evoluție politică nu este nici ea o premieră: în 1963 după demisia prim ministrului Conservator Harold MacMillan în funcția de prim ministru a fost numit ministrul de externe, Lordul Alec Douglas-Home. Cutuma constituțională britanică din 1902 spune că prim ministrul trebuie să fie membru al Camerei Comunelor, Douglas-Home a renunțat la titlul nobiliar și a candidat într-un scrutin parțial în Scoția într-o circumscripție vacantă în urma morții deputatului în funcție. Pentru prima oară în istoria britanică prim ministrul nu a fost parlamentar pentru o scurtă perioadă, din 19 octombrie 1963 când a fost numit până pe 7 noiembrie când a fost ales deputat.

Diferența față de Burnham este că Douglas-Home era deja ministru și cunoștea cabinetul lui MacMillan din care făcea parte. Burnham nu a mai fost deputat de nouă ani și ministru de 16 ani. El revine în fruntea unui guvern și a unui partid care este complet schimbat față de perioada Blair-Brown-Milliband-Corbyn, care guvernează (bine sau rău asta e altă discuție) în temeiul unui manifest electoral validat în alegerile din 2024 când Burnham nu a candidat. Deci orice măsuri noi pe care Burnham ar dori să le introducă nu ar trebui să contravină acestui manifest.

Burnham a fost ales la Makerfield prin votul a 24.927 de alegători din cei 45.476 prezenți la urne, dintr-un electorat de 77.462 și acum este unul dintre cei 403 deputați Laburiști. Îndoiala cu privire la legitimitatea sa ca prim ministru este justificată, cu atât mai mult cu cât nu este clar care sunt intențiile sale. El este considerat un politician mai la stânga actualului prim ministru Keir Starmer, dar mulți îl acuză că-și schimbă opiniile politice în funcție conjunctură și că este un oportunist. Cel mai bine este descris de un banc vehiculat de revista The Spectator: Un susținător al lui Blair, unul al lui Brown, unul al lui Milliband și unul al lui Starmer intră într-un pub. Barmanul întreabă: „Ce bei, Andy?”

O rezolvare a chestiunii legitimității ar fi ca noul prim ministru să convoace alegeri parlamentare anticipate, așa cum Partidul Laburist a cerut prim miniștrilor Conservatori din perioada 2016 – 2022 numiți în urma unei demisii a predecesorului (Theresa May, Boris Johnson – care au convocat, Liz Truss și Rishi Sunak – care nu au convocat). Dar acest lucru nu se va întâmpla pentru că Partidul Laburist aplica acum dubla măsură, nevrând să renunțe la imensa majoritate pe care o are în Camera Comunelor, știind că într-un scrutin parlamentar anticipat va pierde probabil peste jumătate din deputați.

Așa încât, prim ministrul Andy Burnham își va începe mandatul într-o stare de mister politic cu consecințe neprevăzute.