Lanțulalimentar.ro: În ciuda pandemiei COVID-19, europenii au nevoie de soia din cele două Americi, chinezii de carnea de porc din Uniunea Europeană, iar locuitorii Africii de hrană produsă pe mai toate continentele

Noul coronavirus a surprins o omenire ajunsă anul trecut la 7,7 miliarde de locuitori, cu 2,5 miliarde mai mulți decât în anii 80. Consumul de alimente pe cap de locuitor a crescut mai accelerat decât populația, datorită creșterii veniturilor, care a impulsionat comerțul, dar și schimbărilor în preferințelele consumatorilor, care se produc după modele și în ritmuri foarte diferite, rezultate din obiceiurile societății, din preocupările pentru sănătate și schimbările climatice. Pandemia amenință să rupă lanțurile alimentare, dar guvernele și fermierii, procesatorii, distribuitorii și retailerii asigură constant că aprovizionarea cu hrană a populației nu este în pericol. Între timp, însă, au fost închise restaurante, baruri, fast fooduri, capetele cele mai sensibile ale acestor lanțuri alimentare, efectele resimțindu-se până la capătul celălalt, adică la producători, se arată într-o analiză realizată de Lanțulalimentar.ro.

Care sunt obiceiurile alimentare ale pământenilor? În ce state se consumă mai mult grâu? Cine consumă mai multă carne? În consecință, ce fluxuri agro-alimentare trebuie să asigure decidenții de la un continent la altul, în acest context pandemic?

Cel mai mare consumator global de grâu este regiunea Mării Negre, urmată de Uniunea Europeană, cu aproximativ 250 kg pe cap de locuitor. În Europa, datorită rentabilității scăzute și disponibilității pentru culturi bogate în proteine, cerealele sunt folosite pe scară largă pentru obținerea furajelor pentru animale. De aceea, europenii au crescut în timp consumul de grâu, pe măsură ce au sporit sectorul creșterii animalelor.

Recomandări Video:

Articolul continuă mai jos...

Sfaturi pentru a evita să te simți prea plin după o masă

05;35

Dispozitivul care va fi obligatoriu pe mașinile înmatriculate începând cu 6 iulie 2024

2:50

Au fost operați primii pacienți în spitalul construit din donații de asociația „Dăruiește Viață”

23:06

Cine sunt trolii și cum îi identificăm?

6:57

Satoshi, despre ce înseamnă Europa pentru artiștii moldoveni

10:12

În America de Sud și SUA, consumul de grâu este mai mic (70, respectiv 115 kg / capita), deoarece porumbul este mai popular pentru mâncare și soia pentru furaje. În Africa și Asia, consumul de grâu a crescut continuu până la 60 kg pe cap de locuitor în Africa și 85 kg în Asia. Sporul demografic înregistrat pe aceste două continente a contribuit la atingerea unor noi nivele de consum.

Un sfert din producția mondială de grâu ajunge pe piețele internaționale. Cei mai mari exportatori sunt: regiunea Mării Negre, UE, America de Nord și Oceania. Cea mai semnificativă evoluție a avut loc în regiunea Mării Neagre, unde surplusul a crescut de la 5% la 80%. Peste așteptări, UE a devenit un important exportator net de grâu, tranzacționând până la 20% din producția sa. În schimb, în ​​deceniul actual, America de Sud a înregistrat un deficit de grâu de 20% din consumul total. În Africa, producția nu a ținut pasul cu creșterea consumului, iar deficitul a crescut constant până la 65% din consum. În Asia, deficitul este mai mic (în jur de 15%) și stabil, subliniind o creștere a producției.

Cel mai mare consumator de porumb este de departe America de Nord, cu aproape 900 kg pe cap de locuitor, urmată la mare distanță de America de Sud (240 kg / capita) și UE (140 kg). În America de Nord, porumbul este direcționat, în principal, către hrana animalelor și pentru producția de biocombustibil.

În America de Sud, porumbul este folosit mai cu seamă ca hrană în sectorul creșterii păsărilor de curte. Este tranzacționat un procent de aproape 15% din producția globală de porumb. Principalii furnizori sunt America de Sud și de Nord, urmate de țările de la Marea Neagră. America de Sud exportă până la 40% din producție. Cel mai mare importator de porumb este UE, cu aproape 25 de milioane de tone de porumb importat în 2018/2019.

Ceilalți importatori de porumb sunt Asia și Africa, în principal pentru a hrăni efectivele de animale în creștere. După două decenii de aproape autosuficiență, Uniunea Europeană înregistrează un deficit mai puternic al consumului de porumb, datorită creșterii sectorului zootehnic și dezvoltării producției de biocombustibili.

Cultura de soia este specifică Americii de Nord și Americii de Sud, datorită condițiilor agricole optime. 82% din producția mondială este obținută în cele două Americi. Aproximativ 45% din producția lor este procesată pentru obținerea uleiului și a produselor din soia, din care o parte merge la export. Prin urmare, nivelul de consum este mult mai mare în America de Sud (230 kg / capita) și în America de Nord (160 kg) decât în ​​restul lumii.

UE este principala destinație a făinii de soia, reprezentând 30% din comerțul mondial (spre deosebire de Asia, care în principal procesează fasole din import ). Partea proteică a boabelor de soia (făină de soia) este folosită pentru hrănirea animalelor, în special porci și păsări de curte. Uleiul este folosit din ce în ce mai mult pentru a produce biodiesel.

Cel mai mare consumator de zahăr este America de Sud (peste 50 kg / cap de locuitor. Nivelul consumului în UE (37 kg / capita) este mai mare decât cel al Americii de Nord (30 kg) nu doar pentru că UE procesează mai mult zahăr în etanol, dar și pentru că utilizează mai puțin alți îndulcitori, cum ar fi izoglucoza.

În Asia și Africa, zahărul este utilizat aproape numai pentru alimente, iar consumul său este sub 20 kg pe cap de locuitor. 40% din producția globală este localizată în Asia (în principal India) și 30% în America de Sud (în principal Brazilia). În Africa, deficitul continuă să crească, întrucât producția nu poate ține pasul cu creșterea populației.

Cei mai mari consumatori de carne de vită sunt locuitorii din America de Nord (peste 35 kg / capita), urmați de sud-americani, sub 35 kg. În Oceania (Australia, Noua Zeelenadă) consumul este de peste 20 kg/capita, în timp ce consumul europenilor și al locuitorilor din țările din regiunea Mării Negre se situează la niveluri inferioare (15 kg/capita). În Asia, consumul ajunge la doar 5 kg pe cap de locuitor.

În Africa, consumul de vită are motivații tradiționale, dar este limitat de disponibilități și de venituri la un nivel puțin peste 5 kg pe cap de locuitor. La nivel global se pot observa modele foarte diferite: o reducere puternică a consumului de carne de vită în America de Nord și Oceania și una mai mică în UE.

În America de Sud, consumul pe cap de locuitor continuă să crească, dar într-un ritm lent. În Asia, schimbarea consumului pe cap de locuitor este mică, însă, având în vedere creșterea populației, aceasta reprezintă o valoare semnificativă în ce privește creșterea volumului total.

Aproximativ 15% din producția globală este tranzacționată. Cel mai mare surplus se găsește în America de Sud, unde producția a crescut semnificativ în anii 2000, și în Oceania (Australia). În timp ce în America de Sud se consumă 85% din producția națională, exporturile sunt aproape de 3 ori mai mari decât consumul intern în Oceania. Uniunea Europeană a exportat numai 5% din producția sa.

Uniunea Europeană este de departe cel mai mare consumator de carne de porc, nivelul fiind de peste 40 kg / capita, urmată de America de Nord (sub 30 kg), regiunea Mării Negre și Oceania (în jur de 20 kg). Carnea de porc este și carnea preferată în Asia, unde consumul a crescut semnificativ de-a lungul timpului până la peste 15 kg pe cap de locuitor. Se tranzacționează mai puțin de 8% din producția globală și peste 80% din exporturi provin din America de Nord și Uniunea Europeana.

Efectul pestei porcine africane (ASF) nu este inclus în analiza OCDE-FAO publicată în 2019. Izbucnirea ASF în Asia a condus la o scădere semnificativă a producției (și a consumului), precum și la importuri mai mari în regiune și mai ales în China. Cu toate acestea, chiar și fără acest eveniment, tendința pe termen lung a indicat un deficit crescând. Adaptarea sistemelor de producție (de la producția tradițională din curte la producția comercială pe scară largă) nu a avut loc suficient de rapid pentru a răspunde impulsului cererii. ASF va accelera cel mai probabil această adaptare.

Citește articolul integral pe Lanțulalimentar.ro

Sursa foto: Pixabay.com