Kremlinul își dă arama pe față, dezvăluindu-și antisemitismul – strategie mediatică sau pur și simplu prostie?

Rabinul șef al Rusiei, Berel Lazar, nu este cunoscut ca un critic al președintelui Rusiei, Vladimir Putin, și al acoliților săi de la Kremlin, deși nu este implicat în sprijinirea războiului de agresiune împotriva Ucrainei precum Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Kirill.

Dar până și pentru acest cleric evreu afirmația ministrului de externe, Serghei Lavrov, potrivit căreia Hitler ar fi avut sânge evreiesc și că unii dintre cei mai mari antisemiți au fost evreii înșiși, cu aluzie la președintele evreu al Ucrainei, Volodimir Zelenski, a fost “șocantă”.

„Nu mă consider îndreptățit să-i dau sfaturi șefului diplomației ruse – dar ar fi frumos dacă și-ar cere scuze evreilor și ar recunoaște pur și simplu că a greșit”, a scris Lazar într-un răspuns la o solicitare de comentarii din partea Jewish Telegraphic Agency. „Cred că atunci ar fi posibil să considerăm că incidentul a fost rezolvat și să întoarcem pagina”, a adăugat Lazar.

Lavrov a fost ocupat de duminică încoace să-și ridice în cap lideri religioși evrei, organizații evreiești și chiar statul Israel. Chiar și după reacția vehementă a prim ministrului Israelului, Naftali Bennett și a adjunctului său, ministrul de externe Lapid, Lavrov nu s-a lăsat și a dublat miza, acuzând Ierusalimul că sprijină “naziștii de la Kiev” și că nu recunoaște rolul Armatei Roșii în salvarea evreilor în timpul Holocaustului.

Se pune întrebarea: de ce repetă Lavrov astfel de afirmații care sfidează adevărul istoric și care intră pe teritoriul antisemitismului?

Într-un fel, el nu face decât să continue ceea ce a început Putin pe 24 februarie când a anunțat că unul dintre scopurile “operațiunii speciale” era tocmai “denazificarea” Ucrainei.

Putin și camarila de la Kremlin aveau în vedere câteva elemente din trecutul istoric și prezentul politic al Ucrainei: figuri ca Symon Petliura sau Stepan Bandera care au împins ultra-naționalismul ucrainean până la pogromuri antisemite și respectiv colaborare cu ocupanții naziști, astăzi figuri de cult în rândul unei părți a populației Ucrainei, cu precădere în vestul catolic și ucrainofon, dar mai ales Batalionul Azov, devenit din 2014 regiment în armata regulată a Ucrainei și care numără în rândurile sale și neo-naziști declarați.

Au fost unii care au căzut în plasa propagandei rusești, dar chiar din primele zile ale războiului acțiunile armatei ruse au contrazis afirmația comandantului ei suprem: mai întâi, pe 1 martie, a fost bombardat turnul releu TV de la Kiev aflat în apropierea memorialului Babyn Yar, unde pe 29 – 30 septembrie 1941  au fost masacrați de naziști 33.771 evrei, acțiune considerată un sacrilegiu de președintele Zelenski, care a avut și el rude ucise acolo.

Pe 9 martie geamurile sinagogii Corale din Harkov au făcute țăndări de explozia unui proiectil rusesc care a explodat în apropiere. Pe 15 martie a venit rândul sinagogii Cebotarskaya din același oraș al cărei acoperiș a primit o lovitură directă de proiectil rusesc.

Apoi, pe 21 martie, a fost ucis în apartamentul său din Harkov de un bombardament rusesc un supraviețuitor de 96 de ani a patru lagăre naziste.

A urmat pe 26 martie bombardarea memorialului Holocaustului de la Drobițki, în estul Ucrainei.

Atacurile armatei rusești au provocat un exod al populației evreiești mai ales din estul Ucrainei, mulți dintre aceștia ajungând prin Moldova, România și Polonia în Occident sau în Israel. Lor li s-au alăturat și refugiați evrei din Rusia, în mod evident neconvinși de afirmațiile lui Putin.

Dar apogeul antisemitismului rusesc a fost atins de Lavrov la începutul acestei săptămâni. Teoria “sângelui evreiesc” al lui Hitler a fost preluată direct de la naziști. Ea a fost menționată pentru prima oară în 1946 de fostul avocat al lui Hitler, ulterior guvernator al Poloniei ocupate, în memoriile sale scrise cu puțin înaintea executării sale după condamnarea la moarte pentru crime împotriva umanității de către Tribunalul de la Nurnberg. Această teorie a fost de mult discreditată de istorici. Lavrov a reluat și clișeul antisemit că evreii s-au numărat printre cei mai mari antisemiți și că au colaborat cu naziștii în timpul Holocaustului.

Și acum ajungem la întrebarea din titlu: de ce se pretează Putin, Lavrov & co la astfel de afirmații neadevărate și josnice? Miercuri, jurnalistul Marin Gherman, originar din Cernăuți, scria într-un articol că Putin a renunțat să mai folosească termenul “denazificare” pentru uz intern, pentru că studii sociologice au constatat că majoritatea populației nu înțelege termenul și unii nici măcar nu-l pot pronunța.

Rămâne atunci audiența externă. Dar cine mai crede afirmațiile Kremlinului când acesta se pretează nu doar la distrugeri de memoriale ale Holocaustului, lăcașe de cult evreiești și ucide supraviețuitori ai Holocaustului, dar recurge și la cele mai abjecte clișee naziste?

Adevărul e că, așa cum s-a văzut cu nenumărate prilejuri în aceste 10 săptămâni, Kremlinul a acționat haotic, fără niciun fel de strategie coerentă, ignorând cunoscutul proverb englez: “când ești într-o groapă, oprește-te din săpat”. Adevărul e că Putin, Lavrov și toți acoliții lor acționează dintr-o prostie cruntă, care le-a dezvăluit, printre multe altele, antisemitismul primar, pe care liderul de la Kremlin nu și-l poate masca, prin faptul că are un prim ministru cu origini evreiești sau că o parte a oligarhilor cu care s-a înconjurat sunt evrei (care încep să se delimiteze de el, după ce au pierdut miliarde de dolari din cauza sancțiunilor). Persecutarea și antagonizarea evreilor s-a dovedit o strategie catastrofală în ultimă instanță, așa cum a dovedit cazul lui Hitler.

Nu trebuie decât să-l ascultăm pe rabinul șef al Ucrainei, Yaakov Bleich, care spune că viața evreiască în Ucraina este înfloritoare și că “nazistul care trebuie denazificat este Putin însuși”.