Italiancă la 97 de ani: „Fac windsurf și joc golf” / ”Am început să înot pe vremea lui Mussolini” / La 90 de ani, a început să ia lecții de pian: „Știți, când ești singur, zilele devin interminabile”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Vara zboară în Sardinia pentru a face windsurf. Iarna o petrece la Roma, unde joacă golf la un club din capitală. Apoi, când se întoarce în Liguria natală. Aceasta este viața pe care o duce Mariuccia Rivano, care va împlini 98 de ani în noiembrie anul viitor, merge mult pe jos. Și mănâncă de toate, „dar cu înțelepciune. Așa mă mențin tonică la trup și la suflet”, spune ea pentru Corriere della Sera.

„Practic sport de când mă știu: m-a însoțit în fiecare zi a vieții mele. Gândiți-vă că am început să înot pe vremea lui Mussolini”, povestește ea cu o lozincă și o luciditate surprinzătoare. ”Nu m-am oprit niciodată, nici măcar atunci când am devenit mama celor trei copii ai mei. Nu voiam să fiu casnică! Dimpotrivă, am încercat întotdeauna să-mi fac timp pentru mine: baschet, tenis, plimbări și alergări. O modalitate de a mă simți bine cu mine și, în consecință, cu ceilalți. Este puterea activității fizice”, povestește italianca.

La 80 de ani, Mariuccia a început să joace golf, la 90 de ani, a luat lecții de pian. „Știți, când ești văduv, zilele devin interminabile. Izvoarele din Sestri Levante păreau fără sfârșit, așa că am căutat distracții. Am cumpărat un pian second-hand pentru nepoții mei, am șase, și m-am apucat și eu de asta. Am luat lecția numărul unu pe 8 aprilie, ziua de naștere a unuia dintre copiii mei. Prima odă interpretată? Imnul bucuriei al lui Schiller, un omagiu adus vieții care este uimitor. Acum, însă, am încetinit un pic”, spune ea.

Întrebată dacă a fpcut asta pentru că s-a simțit obosită, ea recunoaște: „Oh, nu. L-am cunoscut pe Mauro, actualul meu soț. Când există o singură persoană în casă cu care să vorbești restul trece pe locul doi’”.

Cu treizeci de ani mai tânăr, inginer electronist, Mauro este un bărbat calm și foarte precis. S-ar putea spune opusul soției sale, pe care o adoră.

Ei nu-i place să stea mult la masă: „Am prea multe lucruri de făcut și apoi bucătăria de azi s-a schimbat. Când eram mai tânără, am condus o afacere de catering. Pentru cei care veneau să mănânce la mine pregăteam carnea proaspătă. Astăzi, mă chinui să regăsesc aromele de altădată. Nici măcar chipsurile nu mai au gust de chipsuri. Și știți de ce? Pentru că sunt congelate”, spune ea.