INTERVIU Siegfried Mureșan, europarlamentar, raportor al Cadrului Financiar Multianual/ Fuzionarea fondurilor pentru coeziune cu acelea pentru fermieri ar duce la o „canibalizare”, la distorsionarea pieței unice/ Ce soluții ar exista

Siegfried Mureșan, europarlamentar, raportor al Cadrului Financiar Multianual și vicepreședinte al Partidului Popular European vorbește într-un interviu pe care ni l-a acordat despre oportunitățile și problemele pentru România și pentru celelalte state membre referitor la fondurile europene de 2000 de miliarde de euro care ar urma să fie distribuite în perioada 2028-2035. 

Care este poziția Parlamentului European legată de propunerea Comisiei Europene pentru Cadrul Financiar Multianual? 

O noutate majoră se referă la fuzionarea politicii de coeziune și a celei pentru dezvoltare rurală. Mureșan a explicat că PE se opune fuzionării celor două politici, propusă de Comisia Europeană. Parlamentul dorește păstrarea identității, obiectivelor și bugetelor separate pentru fiecare. Riscul identificat este acela de „canibalizare”: „Fuzionarea ar duce la o concurență între fermieri și autoritățile locale pentru aceleași fonduri, slăbind ambele politici”.

Vezi mai jos interviul integral VIDEO și rezumatul celor mai importante idei în format text.

Rezumat în format text:

Întrebare: Cum ar putea UE să facă față mai bine noilor provocări având atât de multe domenii în lista de priorități?

Idei principale din răspuns:

• Planificarea pe termen lung: Bugetul UE (Cadrul Financiar Multianual) este planificat pe 7 ani pentru a asigura predictibilitate beneficiarilor (ex: fermieri, proiecte de infrastructură).
• Aliniarea bugetului la priorități: Este esențial ca bugetul să fie flexibil și să se adapteze la schimbările geopolitice.
• Noile priorități:
  • Securitate: Ca răspuns la amenințări precum invazia Rusiei în Ucraina, atacurile cibernetice și dezinformarea, securitatea cetățenilor este prioritatea zero. Aceasta include investiții în apărare, securitate cibernetică și controlul frontierelor externe.
  • Competitivitate: A doua prioritate majoră este întărirea economiei europene prin tranziția către o economie digitală, eficientă energetic și nepoluantă, care să utilizeze inteligența artificială.
• Interdependența priorităților: Securitatea și competitivitatea sunt strâns legate. O economie puternică poate susține cheltuielile de apărare, iar investitorii privați vor investi doar într-un mediu sigur.
• Menținerea politicilor tradiționale: Chiar și cu noile priorități, este crucial ca politicile tradiționale ale UE, precum Politica Agricolă Comună (PAC) și politica de coeziune, să rămână puternice și relevante.

Întrebare: Cum vedeți fuziunea dintre Politica Agricolă Comună (PAC) și politica de coeziune?

Idei principale din răspuns:

• Poziția Parlamentului European (PE): PE se opune fuzionării celor două politici, propusă de Comisia Europeană. Parlamentul dorește păstrarea identității, obiectivelor și bugetelor separate pentru fiecare.
• Riscul de „canibalizare”: Fuzionarea ar duce la o concurență între fermieri și autoritățile locale pentru aceleași fonduri, slăbind ambele politici.
• Distorsionarea pieței unice: Dacă alocarea fondurilor ar depinde de deciziile guvernelor naționale, ar putea apărea o concurență inegală între fermierii din diferite state membre, ceea ce ar distorsiona piața unică europeană.
• Strategia PE: PE argumentează că, în loc să fie fuzionate, politicile tradiționale trebuie aliniate cu noile priorități. Politica de coeziune, de exemplu, ar trebui să sprijine proiecte de mobilitate și infrastructură cu întrebuințare duală (civilă și militară) care să crească securitatea și competitivitatea.

Întrebare: Cum se desfășoară negocierile și care sunt pozițiile instituțiilor?

Idei principale din răspuns:

• Procesul de negociere: Comisia Europeană a prezentat propunerea de buget pe 16 iulie 2024. Parlamentul European și guvernele statelor membre vor trebui să o negocieze în următorii doi ani.
• Calendarul negocierilor:
  • Octombrie 2024: Parlamentul European va veni cu o primă reacție strategică, sub forma unei rezoluții.
  • Începutul anului 2025: Parlamentul va elabora și va adopta un mandat detaliat de negociere, care va servi drept poziție oficială.
  • Începutul anului 2025: Negocierile formale dintre Parlament și Consiliu (statele membre) sunt așteptate să înceapă.
• Obiectivul Parlamentului European: Finalizarea negocierilor până la sfârșitul anului 2026 pentru a oferi autorităților naționale și locale un an întreg pentru a se pregăti pentru absorbția fondurilor, evitând întârzierile din trecut.
• Motivul urgenței: Este de preferat ca bugetul să fie stabilit înainte de anul 2027, care se anunță complicat din punct de vedere politic, cu alegeri în țări cheie precum Franța, Italia și Polonia.

Întrebare: Poziția Parlamentului European este benefică pentru România?

Idei principale din răspuns:

• Alinierea cu România: Poziția Parlamentului European este benefică pentru România, deoarece apără o PAC și o politică de coeziune puternice, politici de la care România beneficiază semnificativ.
• Alianța statelor beneficiare: România face parte dintr-un grup de 14 state din Europa Centrală și de Est, precum și din Sud, care sunt beneficiari importanți ai fondurilor de coeziune și au poziții similare cu cea a Parlamentului European.
• Negocierea cu statele contributoare nete: Va fi necesară o negociere cu statele care contribuie mai mult decât beneficiază (ex: Germania, Austria, Olanda). Acestea și-au flexibilizat poziția privind mărimea bugetului, dar doresc în continuare creșteri în domeniile securității și competitivității, și reduceri la coeziune și agricultură.
• Soluția de compromis: Soluția propusă este alinierea politicilor tradiționale (coeziunea) cu noile obiective. Proiectele de coeziune ar trebui să vizeze creșterea competitivității economiei, un obiectiv important și pentru statele contributoare.

Întrebare: Ce impact ar putea avea în România o folosire mai flexibilă a fondurilor de coeziune?

Idei principale din răspuns:

• Întârzieri la absorbție: S-au înregistrat întârzieri în absorbția fondurilor de coeziune pe exercițiul bugetar 2021-2027 din cauza suprapunerii cu vechiul exercițiu și a implementării Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
• Relevanța în contextul actual: Flexibilizarea politicii de coeziune, sprijinită de raportul europarlamentarului Dragoș Benea, este un lucru bun și benefic pentru România.
• Noi investiții: Permite utilizarea fondurilor de coeziune pentru investiții în domenii care nu erau prioritare la momentul aprobării bugetului 2021-2027 (înainte de invazia din Ucraina), cum ar fi infrastructura critică, securitatea cibernetică și proiecte care contribuie la creșterea securității.
• Avantaj pentru România: Această flexibilizare avantajează România și alte state de la frontiera estică a UE, permițându-le să răspundă la noile provocări.

De ce nu avem prea multe proiecte transfrontaliere?

Idei principale din răspuns:

• Lipsa obligativității: Fondurile de coeziune și cele din PNRR sunt alocate preponderent la nivel național, fără o obligativitate clară pentru statele membre de a include proiecte transfrontaliere.
• Viziunea națională: Fiecare stat membru se concentrează pe propriile nevoi interne („s-a uitat doar la propria farfurie”), fără a prioritiza interconectivitatea regională.
• Necesitatea obligativității: Soluția este stabilirea la nivel european a unor obiective clare și a unor cerințe obligatorii pentru ca o parte din fonduri să fie direcționate către investiții transfrontaliere în transport, energie și rețele digitale.
• Importanța interconectivității: O mai bună conectivitate este esențială pentru a facilita transportul de bunuri (inclusiv echipamente militare), a asigura securitatea energetică și a îmbunătăți reziliența la nivelul întregului continent.

Întrebare: Ce impact au avut fondurile de coeziune în dezvoltarea României?

Idei principale din răspuns:

• Bilanț financiar pozitiv: De la aderarea la UE (2007) până în prezent, România a plătit 34 de miliarde de euro la bugetul UE, dar a absorbit 103 miliarde de euro, în principal prin fondurile de coeziune și fondurile pentru agricultură.
• Impact asupra infrastructurii și dezvoltării: Fondurile de coeziune au fost esențiale pentru dezvoltarea României, contribuind la:
• Construcția de autostrăzi, drumuri, școli, spitale și grădinițe.
• Modernizarea infrastructurii în mediul rural (apă, canalizare, electricitate)
• Reabilitarea drumurilor și a blocurilor de locuințe.
• Stimularea investițiilor private: Fondurile de coeziune pot fi folosite pentru a crea facilități (ex: parcuri industriale) care atrag investiții private masive și generează locuri de muncă.
• Adaptare la viitor: Pentru a nu rămâne în urmă, România trebuie să folosească fondurile de coeziune nu doar pentru proiecte tradiționale, ci și pentru investiții în domenii de vârf, cum ar fi inteligența artificială și tranziția către o economie verde, pentru a reduce decalajul față de restul Europei.

Realizator: Francesca Cristea, Head of Policy and Programs, Europuls