INTERVIU Oana Moraru, profesoară și fondatoare de școală privată: În educația publică, nu există verificarea calității muncii profesorului. Fără măsurarea impactului învățării nu există școală, există doar politizarea discuțiilor despre școală

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Urgența sistemului de învățământ românesc, pentru a putea vorbi de un impact real al școlii asupra copiilor și a societății, este verificarea calității muncii profesorului la clasă. „Fără măsurarea impactului învățării nu există școală, există doar politizarea discuțiilor despre școală”, a declarat Oana Moraru. Profesoară, formatoare de profesori și fondatoare de școală particulară, cu peste 30 de ani de experiență în învățământul de stat și privat, Oana Moraru a declarat într-un interviu pentru Edupedu.ro că în educație, „ca în nicio altă instituție, aici nu există sistemul de feedback și de verificare a calității muncii”.

„Deși sunt în sistemul privat – unde putem să ne aducem oamenii pe care ni-i dorim, să ne formăm profesorii cum vrem noi să îi formăm -, treaba cu adevărat bună la clasă, cu impact, se întâmplă doar dacă ai coordonatori reali de catedră, care stau după fiecare profesor, măsoară impactul lui, verifică tipologia elevului și ce nevoi are fiecare dintre ei sau măcar pe grupe, comunică părinților realitatea”, a explicat Oana Moraru.

Interviul acordat Edupedu.ro de către Oana Moraru, manager de școală particulară de peste 25 de ani, absolventă de liceu pedagogic și a Facultății de Litere de la Universitatea din București, cu numeroase stagii în străinătate:

Rep: Ca manager de instituție de învățământ privată, cu experiență de peste 30 de ani la catedră, ce este urgent de modificat în sistemul public de învățământ, pentru a avea în final o societate mai bună?
Oana Moraru: Ca în orice domeniu profesional, partea de responsabilitate profesională la clasă, adică impactul măsurabil al profesorului la clasă este cel mai important indicator al unui sistem funcțional, bun, mediu, mediocru, foarte bun. Ce nu facem noi – dincolo de zona politizată, de luptele și interesele de acum și dintotdeauna -, ce a rămas ne-monitorizat și nereglat și sursa de unde vin și nemulțumirile, dar și neliniștile părinților și ale profesorilor este partea de măsurare a impactului profesorului la clasă.

În școlile noastre, de la licee până la grădiniță, nu există în managementul lor un organism sau o persoană, sau un mentor, sau un coordonator care realmente să monitorizeze ce se întâmplă la clasă și să corecteze, să ajusteze, să facă acel arc de feedback între ceea ce știe și poate profesorul la clasă și ce este nevoie cu adevărat să se îmbunătățească acolo.

Deși sunt în sistemul privat – unde putem să ne aducem oamenii pe care ni-i dorim, să ne formăm profesorii cum vrem noi să îi formăm -, treaba cu adevărat bună la clasă, cu impact, se întâmplă doar dacă ai coordonatori reali de catedră, care stau după fiecare profesor, măsoară impactul lui, verifică tipologia elevului și ce nevoi are fiecare dintre ei sau măcar pe grupe, comunică părinților realitatea.