INTERVIU Kelemen Hunor, doua atacuri la adresa lui Klaus Iohannis: Nu a mișcat un deget pentru a se asigura de continuarea coaliției / Eșecul total al aderării la Schengen aparține fostului ministru de externe și președintelui

Într-un interviu acordat publicației maghiare Maszol, liderul UDMR Kelemen Hunor a spus că o explicație pentru marginalizarea UDMR poate fi intenția președintelui Klaus Iohannis, care oricum nu a mișcat un deget ca să se asigure că coaliția merge mai departe. În plus, Hunor a spus că ”eșecul total” al aderării României la Schengen aparține lui Klaus Iohannis și fostului ministru de externe Bogdan Aurescu. Cele două atacuri la președintele Klaus Iohannis au loc după ce șeful statului a refuzat să dea mână cu liderii UDMR în timpul consultărilor de la Cotroceni pe tema rotativei guvernamentale.

Liderul UDMR a mai spus că partidul vede în Parlamentul European un partener, în ciuda unelor nemulțumiri ale comunității maghiare cu privire la instituțiile europene. În același timp, el consideră că adoptarea antimaghiarismul în campania electorală ar fi o ”cale greșită” pentru partidele românești.

Hunor Kelemen a mai vorbit despre ”lăcomia” românilor din timpul negocierilor de la rotativa guvernamentală, despre rolul partidului în opoziție și despre provocările alegerilor din 2024.

Să începem prin a recapitula ultimii doi ani și jumătate. Cum caracterizați activitatea UDMR la guvernare?

În 2020, am spus că vom prelua guvernarea dacă vor fi condiții, pentru că suntem convinși, și încă suntem, că folosind instrumentele guvernării putem ajuta mai bine și mai mult comunitatea maghiară din Transilvania. Și acest lucru a fost posibil din decembrie 2020. În cadrul negocierilor, am reușit să creăm condiții care ne-au oferit ministere puternice, cu o prezență puternică în guvern, și, evident, aceste ministere puternice au însemnat că trebuie să ne ocupăm nu doar de comunitatea maghiară din Transilvania, ci de întreaga țară.

Deci, am început după negocieri de succes într-un context politic bun, deși într-un moment foarte dificil, nu trebuie să uităm că eram în plină pandemie, se simțea deja că pandemia va avea un impact puternic asupra economiei europene și că România nu va fi cruțată. Dar nu știam atunci că va fi un război în vecinătatea noastră.
Din toamna anului 2021, am putut să continuăm guvernarea cu o configurație similară, dar cu o altă coaliție și cu o majoritate de două treimi. La acel moment, am mai făcut observația că, dacă o coaliție avea o astfel de majoritate, reformele ar trebui să înceapă cu o schimbare constituțională și am venit cu o propunere simplă de schimbare constituțională: trecerea de la o republică semi-prezidențială la o republică parlamentară.

Din punct de vedere politic, consider că acești doi ani și jumătate au fost un succes, deoarece, în ciuda tuturor dificultăților, am reușit să protejăm familiile și comunitățile, am reușit să construim și am reușit să privim înainte, să vedem viitorul nu într-un an sau doi, ci pe termen lung. Marile proiecte pe care le-am propus și le-am lansat durează, de obicei, până în 2027 sau 2030. Așadar, am avut o viziune despre cum ar trebui să arate țara după un deceniu și nu contează unde ne petrecem acel deceniu, la guvernare sau nu.

La începutul primăverii, și chiar la congresul UDMR de la Timișoara, părea că partenerii de coaliție, cel puțin la nivel declarativ, doreau să continue să guverneze împreună. Apoi, lucrurile s-au schimbat dramatic la nivel de acțiune. Ce credeți că a cauzat această schimbare? Sau aceasta era deja coaptă dinainte, dar acolo am asistat la o manifestare protocolară, la o ipocrizie, ca să spunem așa?

Putem vorbi despre ipocrizie, nu există nicio denaturare. Unul dintre motivele evidente ale înlăturării UDMR de la guvernare este lăcomia. Celălalt motiv este că nu se țin de cuvânt. Indiferent ce promit, indiferent ce semnează, se răzgândesc peste noapte dintr-un motiv sau altul.

După mulți ani, s-a dovedit încă o dată că o mare parte a clasei politice din România nu poate transmite societății mesajul că puteți să ne luați în serios promisiunile, pentru că ne ținem de cuvânt. Mai degrabă, transmit mesajul că orice am promite, ne vom răzgândi și vom ajunge cumva acolo. Acest „vom ajunge cumva acolo” este, de fapt, una dintre marile boli cronice ale politicii interne românești.

O a treia explicație pentru marginalizarea UDMR poate fi intenția președintelui statului, iar acest lucru nu trebuie ignorat. Experiența mea de până acum a fost că, atunci când președintele statului a vrut ceva, a impus acest lucru prin intermediul celor cu care lucra în coaliție. Sau, atunci când nu a vrut ceva, a reușit să se asigure că nu s-a întâmplat așa sau că voința sa a prevalat. Fiind un om taciturn, nu știu exact ce credea el despre asta. Cu toate acestea, comportamentul și atitudinea sa sugerau mai degrabă că nu dorea ca UDMR să continue să facă parte din această coaliție sau că nu-i păsa ce se va întâmpla. Dar, cu siguranță, nu a mișcat un deget pentru a se asigura că această coaliție a mers mai departe. Întrucât stabilitatea politică a țării nu este afectată acum de faptul că UDMR nu se află la guvernare, nu a fost preocupat în mod deosebit de acest lucru.

Ceea ce nu este cu siguranță adevărat sunt speculațiile de aici și de acolo, conform cărora americanii sau Bruxelles-ul ar fi fost cei care au cauzat acest lucru. În momentul în care vorbeam despre preluarea conducerii Ministerului Energiei, am primit semnale directe de la partenerii strategici că vor să rămânem și că apreciază ceea ce am făcut și modul în care am gestionat războiul dintre Rusia și Ucraina. Așadar, acest tip de direcționare greșită este un proces de manipulare care durează de ani de zile și recunosc că are succes, dar nu există substanță în spatele lui.

Un lucru de care toată lumea era interesată era stabilitatea. Iar stabilitatea nu a fost amenințată de faptul că noi nu mai suntem la guvernare. Și asta este de fapt ceea ce cred că este problema cheie. Restul este rezultatul unei manipulări bine gestionate care a început cu mulți ani în urmă.

Când au început negocierile privind rotația guvernului, în presa românească s-a scris că un sondaj intern publicat de liberali arăta că se puteau aștepta la un rezultat electoral mai bun dacă nu intrau în finala campaniei electorale cu UDMR de partea lor. Știați că a existat un astfel de sondaj?

Auzisem de el, i-am întrebat pe liberali despre el și mi-au spus că nici nu se pune problema, că vor să guvernăm împreună. Dar dacă cineva se așteaptă să se descurce mai bine la alegerile de anul viitor dacă este antimaghiar, cred că se află pe o cale greșită. Le-am spus acest lucru colegilor mei. Pentru că nu poți să depășești AUR. Alegătorul, atunci când pentru el nu contează dacă alege autenticul sau falsul, întotdeauna va alege autenticul, niciodată nu va alege falsul. Deci, cineva care votează AUR pentru că s-ar putea să fie antimaghiar, pentru că sunt extremiști care urăsc maghiarimea, nu va vota nici cu PSD, nici cu PNL. Dacă așa a gândit cineva, e o prostie.

De fapt, am început să simt că guvernul comun nu va merge mai departe atunci când au cerut prima dată mediul, iar când am început să caut o soluție de compromis și eram aproape de a găsi o soluție, au spus că avem nevoie de Ministerul Dezvoltării.

Așa că, atunci când au văzut că putem ajunge la un acord, au venit cu dezvoltarea. Când nu am vrut să lăsăm Ministerul Dezvoltării și ne-am așezat din nou să renegociem pentru a găsi un compromis până la urmă, și am spus bine, dar oferiți-mi ceva, au spus imediat că le vor lua pe amândouă și că putem alege între Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Sănătății. Atunci a venit energie și sănătate, sau energie și fonduri europene. Când am încercat să fac poziția noastră de negociere un pic mai flexibilă, am spus ok, vom renunța la Ministerul Dezvoltării, când nu avem niciun motiv să o facem. Apoi s-a dovedit că nici asta nu au acceptat. Am văzut că, deși era jenant pentru ei, respingeau și această propunere. Așadar, era clar că încercau să ne împingă în direcția de a ne scoate de pe masă. Dar noi nu ne-am ridicat de la masă.

Am negociat până în ultimul moment. Am căutat soluții până în ultimul moment. Se simțea că încercau să ne stoarcă de bani. Nu puteam să acceptăm să renunțăm la tot și să o luăm de la capăt când nimic nu se schimbase în coaliție, nimeni nu plecase, nimeni nu venise. Nu a existat niciun argument pentru care să renunțăm la cele două portofolii. Și da, există un moment în care trebuie să spui nu. Nu putem să acceptăm ceea ce ni se aruncă și să ne luăm ceea ce am făcut bine fără nicio justificare. Asta ar însemna să fim preșul de protecție pentru un partid sau altul. În timpul mandatului meu, UDMR nu a întreprins așa ceva și nu va întreprinde așa ceva.

Am vorbit despre extremism și despre creșterea antimaghiarismului, iar acest lucru a fost subliniat și la Congresul USR. Ce poate face UDMR și comunitatea maghiară din România pentru a contracara seria de atacuri care îi sunt sau care riscă să fie lansate împotriva sa?

În primul rând, UDMR trebuie să păstreze și să se adreseze acelor parteneri români care sunt de bună credință și care știu că toate aceste prostii pe care le spun nu sunt adevărate. În al doilea rând, trebuie să le respingă.

Noi trăim aici, aceasta este patria noastră. Indiferent ce regim politic a fost la putere, noi am trăit aici, am contribuit la construirea acestui pământ, la construirea acestei țări, la construirea Transilvaniei. Este moștenirea noastră. Așa că nu vrem să o luăm nimănui și nici nu vrem să le luăm pământul. Acest lucru trebuie spus și rostit clar și răspicat.
Mai mult, UDMR trebuie să atragă atenția partidelor politice românești și opiniei publice că naționalismul nu trebuie să fie exagerat.

Ce marjă de manevră va avea UDMR în opoziție, fie ea politică sau parlamentară?

Cred că va fi la fel ca întotdeauna. Noi nu am fost la guvernare din 2014 până la sfârșitul anului 2020. Am supraviețuit atunci și au mai fost perioade de acest gen în viața UDMR. Și nu există niciun motiv de disperare. Există loc în opoziție pentru toți cei care nu sunt la guvernare.

În opoziție nu poți fi izolat, pentru că dacă ai mesajele tale politice, dacă ai o comunitate căreia să-i duci mesajele tale politice, dacă ai o viziune, o poți spune.

Opoziția nu este unită și nici nu poate fi unită, pentru că nu există compatibilitate între USR și AUR și nu există compatibilitate între AUR și UDMR. Deci fiecare își poate găsi locul în opoziție. Acest lucru nu trebuie să ne facă niciodată să disperăm. Nu mi-e teamă că nu ne vom găsi vocea.

Care considerați că sunt perspectivele și așteptările în perspectiva anului electoral 2024?

România se va afla într-o situație neobișnuită pentru că va trebui să organizeze patru alegeri la rând. Cea mai mare problemă este că, într-un an electoral atât de lung, administrația centrală va fi în impas, de fapt nu se va întâmpla nimic.

Alegerile europarlamentare sunt incredibil de importante pentru UDMR și obișnuiesc să spun că, oricât de nemulțumiți am fi de performanțele Uniunii și de una sau alta dintre instituțiile UE, trebuie să vedem că avem parteneri în Parlamentul European. Acolo s-a votat SafePack-ul minorităților. Parlamentul a cerut Comisiei, cu o largă majoritate, să inițieze legislația. Așadar, cu toată nemulțumirea noastră, cu toată furia noastră, trebuie să spun că avem o singură opțiune: să fim în Parlamentul European.

Alegerile locale sunt o chestiune complet diferită, acolo avem plus sau minus 200 de primari, ar putea fi 202 sau chiar 198, nu mă aștept la mari schimbări, mai ales că marea majoritate a primarilor noștri s-au descurcat bine.

Și apoi mai sunt alegerile parlamentare și prezidențiale de la sfârșitul anului, care reprezintă cea mai mare provocare. Cred că în 2024 vom avea încrederea comunității noastre în fiecare alegere și că vom fi acolo în fiecare loc în care vom fi deciși. Evident, trebuie să fim pregătiți pentru asta. Există timp pentru construirea comunității, pentru organizarea comunității, iar fiecare maghiar trebuie să știe că poate conta pe UDMR. Am demonstrat acest lucru în ultimii ani, când a fost vorba de prețurile la energie, iar propunerea noastră a fost adoptată în cele din urmă. Când a fost vorba de politicile familiale, care au fost puse în aplicare până în prezent, noi le-am propus. Nu totul a fost implementat, asta este un fapt, dar ceea ce a fost implementat a fost pentru că noi am propus. Aș putea spune același lucru despre dezvoltare. Când a venit vorba de alte probleme, cum ar fi utilizarea simbolurilor comunității noastre locale, am arătat că, oricât de adânc ar fi fost îngropate, le-am adus în față. Așadar, maghiarii din Transilvania trebuie să știe că pot conta pe noi și că nu îi vom dezamăgi niciodată.

Dacă tot suntem la subiectul Uniunii Europene și al politicii europene, să nu evităm problema aderării la Schengen. La ce se pot aștepta oamenii de la această aderare?

În primul rând, a fost un eșec total. A fost gestionată prost de România. Și aici, în practică, dacă îmi permiteți să spun așa, trebuie să căutați cheia în două persoane, una este fostul ministru de externe și cealaltă este președintele statului, pentru că ei sunt responsabili de politica externă și nimeni altcineva. România este pregătită pentru aderare de mai bine de un deceniu și nu știu ce le-a scăpat, ce nu au înțeles, de ce nu au putut să rezolve problema la timp. Trebuie să recunoașteți că a fost un eșec, un eșec total. Mă întreb dacă Președinția spaniolă va pune extinderea Schengen pe agenda pentru a doua jumătate a anului. Sau, dacă o va face, dacă va fi posibil să îi convingă pe austrieci și pe olandezi.

Dacă nu funcționează acum, atunci din 2025 încolo. Pentru că în prima jumătate a anului viitor, în timpul alegerilor pentru Parlamentul European, nimeni nu se va ocupa de ea, iar în a doua jumătate a anului, când se formează instituțiile, nimeni nu se va ocupa de ea, pentru că atunci se formează Parlamentul, se aleg comisiile, se aleg comisarii etc., și va dura până la sfârșitul anului. Chiar dacă Președinția maghiară va pune pe ordinea de zi aderarea la Schengen, statele membre vor avea puține afinități cu aceasta.