INTERVIU: Interzicerea rețelelor de socializare pentru minori – protecție reală sau soluție radicală?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Interzicerea rețelelor de socializare pentru minori, de la o anumită vârstă. Australia a făcut primul pas. Mai multe state europene analizează măsuri similare. Iar în România, ideea unui „majorat online” a ajuns deja în Parlament.

Într-o discuție pentru ENTR, Francesca Cristea, Head of Policy & Programs la Europuls – Centrul de Expertiză Europeană, explică de unde a pornit această tendință și cât de realistă este, de fapt, interzicerea social media pentru minori.

De unde a pornit ideea?

Potrivit Francescăi Cristea, momentul-cheie a fost discursul „State of the Union” din 2025, în care Ursula von der Leyen a anunțat că protecția minorilor în mediul online devine prioritate europeană.

Ulterior, Parlamentul European a dezbătut un raport privind siguranța minorilor online, care a evidențiat probleme precum:

• cyberbullying-ul

• conținutul dăunător

• colectarea datelor personale

• dezinformarea

Uniunea Europeană are deja instrumente precum Digital Services Act (DSA) și GDPR, însă, subliniază Cristea, problema este aplicarea diferită și uneori incompletă a acestor reguli în statele membre.

Ce se discută în România?

În prezent, în Parlamentul României există trei inițiative legislative privind protecția minorilor online, cea mai cunoscută fiind „legea majoratului online”.

Acestea vizează:

• accesul minorilor la platforme mari,

• combaterea conținutului ilegal sau dăunător,

• acordul parental pentru utilizarea rețelelor sociale.

Problema, explică Francesca Cristea, este că definițiile pentru „conținut ilegal”, „conținut dăunător” și „conținut potențial dăunător” diferă între proiecte și nu sunt mereu aliniate cu legislația europeană.

Guvernul a atras deja atenția că ar trebui aplicate mai întâi corect regulamentele europene existente.

Ce s-a întâmplat în țările care au interzis deja accesul?

Australia, prima țară care a interzis accesul minorilor sub 18 ani la social media, a propus trei metode de verificare a vârstei:

1. Corelarea contului cu actul de identitate

2. Estimarea vârstei prin identificare facială

3. Aproximarea vârstei prin comportamentul online (algoritmic)

Toate au limite și pot fi ocolite relativ ușor. „Sunt măsuri care au hibe”, explică Cristea, subliniind că niciuna nu este o soluție garantată.

De ce interzicere și nu reglementare?

UE a început prin reglementare – DSA, ghiduri, grupuri de lucru.

Însă, pe fondul valurilor de dezinformare și al impactului acestora asupra proceselor electorale, unele state aleg soluții mai radicale.

„Vedem că legislația europeană nu a fost întotdeauna transpusă corect sau complet la nivel național”, spune Francesca Cristea. În acest context, interzicerea apare ca o reacție la lipsa de eficiență a implementării.

Este România pregătită?

Aici apar cele mai mari semne de întrebare.

Unele propuneri prevăd:

• verificarea acordului parental în 4 ore,

• eliminarea conținutului raportat în 15 minute.

„Este fezabil?” — aceasta este întrebarea esențială, spune Cristea.

Diferența dintre o lege bună și una aplicabilă ține de normele de implementare și de capacitatea instituțiilor, precum ANCOM, de a interveni rapid și eficient.

Concluzie

Pentru tinerii europeni, miza nu este doar accesul la social media, ci siguranța într-un spațiu digital care face parte din viața lor de zi cu zi.

Așa cum subliniază Francesca Cristea, fără consultarea experților, a tinerilor și a platformelor, fără o evaluare realistă a capacității administrative, interzicerea riscă să fie mai degrabă o măsură simbolică decât o soluție reală.

Întrebarea rămâne deschisă: interzicem, reglementăm mai bine sau investim mai mult în educație digitală?