Miniștrii-profesori prea ocupați să conducă partide, comisii parlamentare și universități: Incompatibilitățile rector-parlamentar și rector-lider de partide politice din Legea educației din 2011 sunt „rase” în proiectul legii Cîmpeanu, rector de peste 10 ani, membru în conducerea PNL, fost lider Pro România și ALDE, de 6 ani parlamentar

Niciuna dintre incompatibilitățile rector-parlamentar și rector–membru în conducerea unui partid politic nu se regăsește în proiectul Legii inițiate de Cîmpeanu, profesor universitar aflat astăzi în centrul celui mai recent scandal de plagiat. Rector al Universității de Agronomie din București de peste 10 ani, parlamentar de 6 ani, membru de peste 2 ani în Biroul Executiv al PNL, ministru de 2 ani al Educației, președinte de 9 ani al Consiliului Național al Rectorilor și de 5 ani președinte al Agenției Universitare a Francofoniei, profesorul Sorin Cîmpeanu a eliminat în proiectul său de lege a educației orice interdicție a cumulului de funcții pe care el însuși le deține și pe care Legea educației din 2011 le introdusese.

Amintim că una dintre modificările violente ale Legii educației 1/2011 realizate de Miclea-Funeriu a fost aplicată de fostul ministru PSD Ecaterina Andronescu: în 2012, la doar un an de la aplicarea legii și după ce ea însăși a fost vizată de incompatibilitățile prevăzute de lege, Andronescu a scos din Legea 1/2011 interdicțiile de a fi concomitent rector și parlamentar, rector și membru în conducerea partidelor politice (sursa și detalii).

În proiectul său de lege a învățământului superior lansat sub egida proiectului prezidențial România educată, Sorin Cîmpeanu (fost membru fondator ALDE, fost membru fondator Pro România, actualmente membru în biroul executiv al PNL) a menținut excluderea totală a incompatibilităților realizată de predecesoarea sa social-democrată.

Niciun articol din proiectul Cîmpeanu nu le interzice rectorilor să conducă partide, să candideze și să ocupe fotolii de deputați sau senatori în Parlament, să fie în același timp în scaunul de ministru și să-și continue activitatea didactică. Singura condiție este ca aceștia să se suspende din activitatea de rector câtă vreme sunt miniștri, poziția de rector urmând a fi preluată interimar de alt membru al universității, ministrul rămânând titular al conducerii instituției de învățământ superior.

Cum reușesc profesorii universitari să le predea studenților, să îi coordoneze la doctorat, să își mențină o activitate științifică relevantă, în același timp în care conduc partide, merg la Parlament unde sunt și demnitari și conduc diferite foruri academice vedem la fiecare scandal de plagiat care îi are pe aceștia drept protagoniști.

Incompatibilitățile pentru rectori prevăzute de Legea educației Miclea-Funeriu 1/2011, “rase” în propunerea Cîmpeanu:

Articolul 215

(3) Persoanele care ocupă o funcție de conducere sau de demnitate publică nu pot exercita funcția de rector pe perioada îndeplinirii mandatului.

(4) Funcția de rector este incompatibilă cu deținerea de funcții de conducere în cadrul unui partid politic, pe perioada exercitării mandatului.

De remarcat că proiectul Legii Cîmpeanu elimină și interdicția ca, după împlinirea vârstei de pensionare, o persoană să mai ocupe funcții de conducere în universități.

FOTO Legea educației 1/2011 în prima variantă adoptată:

Potrivit CV-ului publicat pe site-ul ministerului Educației, Sorin Cîmpeanu este din 2006, deci de 16 ani, profesor universitar la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare și Ingineria Mediului de la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. Anterior, a fost preparator universitar din 1992 până în 1995, apoi asistent universitar, șef de lucrări și conferențiar universitar la aceeași facultate.

În paralel cu activitatea didactică, Sorin Cîmpeanu a fost rector din 2012 și până astăzi (funcție din care se suspendă când este ministru), ministru al Educației aflat la primul mandat în Guvernul Ponta în perioada 2014-2015, viceprim-ministru interimar și ministru al Afacerilor Interne interimar în noiembrie 2015, atunci când i-a luat locul lui Ponta ca premier interimar după ce acesta și-a dat demisia în timpul protestelor ce au urmat tragediei de la clubul Colectiv (sursa și detalii), președinte al Consiliului Național al Rectorilor din 2013 (funcție din care se suspendă, nu demisionează, atunci când este ministru), parlamentar din 2016 și până în prezent, președinte al Agenției Universitare a Francofoniei din 2017 până în prezent, ministru al Educației pentru al doilea mandat începând din 2020, în Guvernele Cîțu și Ciucă.

Profesorul universitar Sorin Cîmpeanu a ocupat primul mandat de ministru al Educației fără a face parte dintr-un partid politic, cu sprijinul fostului lider PC Daniel Constantin, pentru ca ulterior rectorul și profesorul Cîmpeanu să devină și copreședinte ALDE, partid din partea căruia a câștigat primul mandat de deputat în 2016. Profesorul, rectorul și parlamentarul Sorin Cîmpeanu a demisionat în mai 2017 din ALDE, pentru a co-fonda partidul Pro România pe care l-a condus alături de fostul său premier Victor Ponta.

În 2020, după ce a votat pentru învestirea Guvernului condus de Ludovic Orban, deși la momentul votului Cîmpeanu era deputat Pro România, profesorul și rectorul Sorin Cîmpeanu părăsește partidul co-fondat alături de Ponta și este primit în Partidul Național Liberal direct ca membru în conducerea centrală, în Biroul Executiv PNL, potrivit G4Media.ro.

În septembrie 2022, la aproape 2 ani de la preluarea celui de-al doilea mandat de ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu este protagonistul celui mai recent scandal de plagiat, care are în centru caietul de curs care poartă semnătura sa și după care le predă studenților.

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, și-a însușit prin plagiat – într-un curs de specialitate – 13 capitole publicate anterior în mod repetat sub semnătura altor doi profesori de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București (USAMV-B), dezvăluie jurnalista Emilia Șercan într-o anchetă publicată de pressone.ro. Jurnalista arată că cei doi profesori semnaseră cele 13 capitole plagiate de Cîmpeanu în 2006 în alte patru ediții anterioare ale cursului, datate 1987, 1990 și 1993 și 2000. Cîmpeanu și-a însușit paternitatea creației celor 13 capitole, trecându-se drept autor al respectivelor secțiuni din cursul universitar, potrivit acesteia (sursa și detalii)

• Citește analiza integrală pe Edupedu.ro