În spatele liniilor inamice: Cum încearcă americanii să-și salveze piloții doborâți

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Atunci când un avion american este doborât într-o zonă de conflict, răspunsul nu este deloc improvizat, ci reprezintă o operațiune strict coordonată, cu mize extrem de mari, menită să readucă piloții în siguranță si să împiedice ca tehnologia sensibilă să ajungă în mâinile inamicului.

Planul armatei americane este practic construit în jurul a două priorități esențiale: salvarea pilotului și protejarea sistemelor clasificate. Doua aparate ale US Air Force au fost lovite vineri deasupra Iranului, iar unul dintre ele s-a prabusit pe teritoriul Republicii Islamice, cu unul din cei doi membri ai echipajului cautat incă de fortele speciale americane.

În teritoriul inamic

Un avion de vânătoare F-15E Strike Eagle al US Air Force a fost doborât deasupra Iranului vineri, iar un membru al echipajului a fost ulterior salvat de forțele americane, au confirmat oficiali de la Washington pentru CBS News.

F-15E este operat de un echipaj format din două persoane, iar căutarea celui de-al doilea membru al echipajului, un ofițer responsabil de sistemele de armament, continuă, au declarat doi oficiali americani.

Avionul a fost doborât de forțele iraniene, au spus oficialii, iar misiunea de salvare a început la scurt timp după incident. Un avion A-10 Warthog care a participat la operațiunea de căutare și salvare a fost lovit de focuri trase de iranieni și avariat. Pilotul aparatului A-10 s-a catapultat deasupra Golfului Persic, in apropiere de Kuweit, și a fost recuperat cu succes, potrivit oficialilor.

Două elicoptere au luat de asemenea parte la misiunea de căutare și salvare și au reușit să recupereze pilotul F-15E care se catapultase, au declarat oficialii. Elicopterul care îl transporta pe pilotul recuperat a fost lovit de focuri de armă de calibru mic, care a rănit membri ai echipajului aflați la bord, însă aeronava a aterizat în siguranță. Toți militarii primesc îngrijiri medicale inițiale și vor fi transportați pentru tratament suplimentar, au spus oficialii de la Washington.

Fotografii și videoclipuri distribuite pe rețelele sociale și preluate de agențiile de presă de stat iraniene sugerează că cel puțin un avion american C-130 și două elicoptere Black Hawk au fost observate zburând la joasă altitudine deasupra centrului și sud-vestului Iranului, într-o operațiune descrisă drept o încercare de localizare și recuperare a echipajului.

In cursul zilei de vineri, un purtător de cuvânt al cartierului general central Khatam al-Anbiya din Iran a declarat că un al doilea avioan american, un aparat F-35, a fost doborât deasupra zonei centrale a țării de un nou tip de sistem de apărare aeriană operat de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), existând puține șanse ca pilotul să fi supraviețuit.

„Având în vedere explozia masivă produsă la impact și în timpul prăbușirii, este puțin probabil ca pilotul să se fi catapultat,” a precizat Press TV intr-o postare pe platforma X.

IRGC a susținut si el că a doborât un avion de vânătoare american F-35 deasupra zonei centrale a țării vineri dimineață.

Pagina The War Zone a respins insa informatiile oferite de media de stat iraniana si de IRGC, precizand ca, in acest moment, nu există indicii clare privind soarta echipajului de pe F-35, dacă un astfel de incident a avut într-adevăr loc.

Revenind la aparatul confirmat ca a fost doborat, expertii americani au afirmat, dupa analiza imaginilor postate de media iraniana, că avionul F-15E aparține Escadrilei 494 de Vânătoare (494th Fighter Squadron) de la baza RAF Lakenheath din Anglia, conform benzii roșii distinctive de pe coada aeronavei. Aceasta este una dintre unitățile desfășurate în zona de operațiuni a Comandamentului Central al SUA (CENTCOM) pentru Operațiunea Epic Fury. Escadrila 494 a fost, de asemenea, extrem de activă în aria de responsabilitate a CENTCOM timp de mulți ani.

Un post local afiliat televiziunii de stat iraniene a anunțat vineri că a fost oferită o recompensă pentru oricine poate „captura pilotul sau piloții inamici în viață și să-i predea poliției.”

Associated Press a relatat că transmisiunea TV a inclus și un mesaj scris care îi îndemna pe telespectatori să tragă asupra oricărei aeronave americane observate zburând deasupra zonei.

De altfel, bloguri apropiate serviciilor de aparare americane au postat imagini „incredibile,” care arătau polițiști iranieni înarmați cu puști automate deschizând focul asupra unor elicoptere americane HH-60G „Pave Hawk” ale Forțelor Aeriene ale SUA, folosite în misiuni de căutare și salvare în luptă (CSAR), care zburau la joasă altitudine deasupra sudului Iranului, în timpul operațiunii de căutare a membrilor echipajului avionului F-15E Strike Eagle doborât de Iran.

Imaginile ar fi fost filmate in Choram, la aproximativ 110 km nord de Golful Persic, în sud-vestul Republicii Islamice.

CBS News a relatat anterior în această săptămână că armata americană a pierdut cel puțin 16 drone MQ-9 Reaper deasupra Iranului de la începutul războiului și că trei avioane americane de vânătoare F-15 au fost doborâte deasupra Kuweitului într-un „incident de foc prietenesc” la începutul conflictului, fără a exista victime.

Doborârea avionului F-15E de vineri are loc după declarații repetate ale președintelui Donald Trump, ale secretarului Apărării Pete Hegseth și ale comandanților militari privind superioritatea aeriană a SUA, care ar fi privat în mare măsură Iranul de capacități de atac și de sisteme de apărare aeriană în timpul războiului. BBC a reamintit ca Trump a susținut că Iranul „nu poate face nimic” împotriva avioanelor americane care survolează teritoriul său.

„Acum, în a cincea săptămână a campaniei, evaluarea mea operațională este că facem progrese incontestabile. Nu vedem marina lor navigând. Nu vedem avioanele lor zburând, iar sistemele lor de apărare aeriană și antirachetă au fost în mare parte distruse,” a declarat joi comandantul CENTCOM, amiralul Brad Cooper.

NBC News a relatat că, într-un scurt interviu telefonic, președintele Trump „a refuzat să discute detaliile eforturilor de căutare și salvare în desfășurare în Iran, după ce un avion american a fost doborât.”

Totuși, el „și-a exprimat frustrarea față de unele relatări privind ceea ce este evident o operațiune de salvare intensă și sensibilă,” a mai raportat postul de știri.

Întrebat dacă evenimentele de astăzi vor afecta eventualele negocieri cu Iranul, președintele a răspuns că nu. „Nu, deloc. Nu, este război. Suntem în război,” a spus el.

Potrivit BBC, doborarea aparatului F-15E arată că Iranul încă păstrează o capacitate, e adevarat, limitată și foarte redusă, de a-și apăra cerul.

În plus, incidentul a survenit într-un context în care SUA au amenințat cu o escaladare suplimentară, în timp ce Administratia Trump a vorbit totodată despre speranțe privind un eventual acord. Aceasta ar putea fi folosită ca pretext pentru a accelera acea escaladare americană ca represalii.

De asemenea, incidentul ar putea crește tensiunea în rândul publicului de peste ocean, deoarece tot mai mulți militari americani sunt afectați de acest război, într-un moment în care Administrația Trump ar fi analizat posibilitatea unei invazii terestre – ceea ce ar crește semnificativ riscul pentru personalul american.

De altfel, Pentagonul a adăugat în sfârșit Operațiunea Epic Fury în baza sa de date online privind victimele conflictului cu Iranul. Până vineri seara, 13 militari americani au fost uciși și alți 365 răniți.

Salvarea

Ce se întâmplă insă când un avion american este doborât într-o zonă de război și cum evită membrii echipajului capturarea de către inamici?

New York Post a scris că, atunci când un avion american este doborât într-o zonă de conflict, răspunsul nu este deloc improvizat. Dimpotriva, americanii recurg la o operațiune strict coordonată, cu mize extrem de mari, menită să readucă piloții în siguranță, să împiedice ca tehnologia sensibilă să ajungă în mâinile inamicului și să refuze adversarilor atât câștiguri de informații, cât și de propagandă.

Armata SUA are un plan clar pentru astfel de situații, descris în asa-numita Personnel Recovery Joint Publication sau PRJP, procedura privind recuperarea personalului doborat de inamic. Aceasta este construită în jurul a două priorități esențiale: salvarea pilotului și protejarea sistemelor clasificate.

„Oamenii noștri sunt importanți,” se arată în document publicat in 2015. „În plus, adversarii au exploatat istoric personalul capturat pentru informații, propagandă sau ca mijloc de presiune în negocieri.”

Pasul 1: Recuperarea pilotului

În momentul în care un avion american este doborât sau se prăbușește pe teritoriu ostil, forțele de căutare și salvare pot fi mobilizate în câteva minute, fiind adesea deja poziționate pentru intervenție rapidă.

Urmează apoi un efort complex de recuperare a trupelor, protejare a secretelor și gestionare a consecințelor – toate acestea desfășurându-se în teritoriul inamic.

Dacă pilotul se catapultează și supraviețuiește, el este instruit să evite capturarea folosind tehnici de supraviețuire exersate înainte de desfășurare, inclusiv camuflaj, comunicare cu forțele prietene și deplasare pentru a evita detectarea.

„Comandanții militari pregătesc, planifică și execută operațiuni de recuperare asigurându-se că indivizii sunt instruiți să facă față unei situații de izolare, că forțele sunt capabile să recupereze personalul și că statul major poate reacționa rapid conform planurilor și procedurilor existente pentru a preveni pierderea de vieți, capturarea și exploatarea,” precizează PRJP.

Unități de elită precum Pararescue din US Air Force, Navy SEAL sau echipele de operațiuni speciale ale US Army pot fi trimise în misiuni de cautare si salvare, adesea escortate de elicoptere și avioane de vânătoare care oferă protecție și sprijin de foc.

În unele cazuri, drone, sateliți și aeronave de supraveghere sunt utilizate pentru a monitoriza și urmări poziția pilotului aproape în timp real.

Pasul 2: Recuperarea/distrugerea avionului

Dacă situația permite, fortele americane încearcă să ajungă rapid la epava avionului. Scopul este împiedicarea capturării de către inamic a echipamentelor sensibile, precum radare avansate, sisteme de comunicații sau tehnologii de armament.

Acest lucru poate însemna trimiterea de trupe la sol care să păzească sau să recupereze părți din aeronavă. Dacă recuperarea nu este posibilă, fortele americane sunt instruite să recurgă la măsuri mai drastice, inclusiv distrugerea epavei, pentru a se asigura că adversarii nu pot pune mâna pe tehnologia americană, să o analizeze sau să descopere capacități clasificate.

Atunci când locul prăbușirii nu poate fi securizat, americanii pot distruge epava din aer cu lovituri aeriene, lansări de rachete sau drone. Obiectivul este ca resturile să devină nu doar inutilizabile, ci și imposibil de analizat sau exploatat, spun analiștii militari.

Nu este vorba doar despre secretizare, ci și despre prevenirea folosirii aeronavei doborâte în scopuri de informații sau propagandă, potrivit PRJP, deoarece avioanele prăbușite devin adevărate mine de aur informaționale dacă nu sunt distruse. De aceea, și adversarii se grăbesc adesea către locul impactului, sperând să captureze echipamente sau chiar pilotul.

Dacă piloții americani sunt capturati, adversarii pot încerca să obțină informații clasificate de la ei, inclusiv prin constrângere sau tortură, potrivit documentului. De aceea, reacția SUA este adesea o cursă contra cronometru.

Fiecare avion doborât poate duce la escaladarea conflictului, se precizeaza in document. Capturarea unui pilot poate declanșa crize diplomatice, negocieri pentru prizonieri sau situații și mai grave. Imaginile cu epava sau cu personal capturat pot fi folosite ca instrumente de propagandă.

De exemplu, in timpul Războiului din Vietnam, peste 700 de piloți ai Forțelor Aeriene și Marine ale Statelor Unite au fost capturați de forțele nord‑vietnameze. Aceștia au fost ținuți în lagăre de prizonieri de război, precum inchisoarea Hoa Lo, cunoscută ca „Hanoi Hilton,” dar și în Son Tay și Cu Loc. Condițiile din aceste lagăre erau extrem de dure, mulți prizonieri fiind supuși torturii severe și izolației prelungite.

Unul dintre cei mai cunoscuți prizonieri a fost viitorul senator John McCain, doborât în 1967 și ținut captiv peste cinci ani, el suferind torturi repetate. Imaginile cu McCain in captivitate au facut inconjurul planetei.

Instruirea este vitală

New York Post a precizat că, deși este rar ca un pilot să fie doborât, instruirea îi poate salva viața. În 2012, un elicopter al Armatei SUA s-a prăbușit în estul Afganistanului, iar forțele coaliției i-au salvat pe ambii piloți la scurt timp după incident, în ciuda prezenței luptătorilor talibani în zonă.

Piloții nu doar speră să fie salvați, ci se antrenează pentru asta cu mult înainte de a fi trimisi intr-un conflict. Prin programul Survival, Evasion, Resistance and Escape (SERE), echipajele aeriene învață cum să se ascundă, să se deplaseze fără a fi observate și să supraviețuiască în spatele liniilor inamice.
Obiectivul este simplu: să nu fie capturați și să nu moară, conform protocolului militar. Piloții sunt instruiți cum să evite detectarea, să semnalizeze forțele prietene și să ia decizii rapide sub presiune în timp ce așteaptă salvarea.

Revenind la pilotul de pe aparatul F-15E care era inca de negasit vineri seara (ora Americii), analistii au afirmat ca el avea un avantaj față de inamici deoarece misiunea de căutare și salvare se desfășoară pe timp de noapte.

Experții au precizat ca forțele americane dispun de tehnologie de vedere pe timp de noapte și comunicații în infraroșu mai avansată decât iranienii, iar întunericul va ajuta pilotul să rămână ascuns pe teritoriul ostil.

„Stăpânim noaptea,” a declarat căpitanul Ron Alvarado, pilot de luptă in retragere din Marina americană. „Sperăm că va fi salvat până dimineață.”

„Noaptea este cel mai bun moment (pentru salvări), pentru că nu poți fi văzut. Răsăritul și apusul sunt, de asemenea, perioade bune pentru că poți vedea, dar nu neapărat să fii văzut,” a adăugat el.

Alvarado, care a zburat decenii în misiuni de luptă, a spus că antrenamentul de supraviețuire al pilotului dispărut probabil intră acum în funcțiune „ca un reflex muscular,” adaugand ca „evident că va ieși în evidență ca un deget umflat, așa că cel mai important este să rămână nevăzut.”

„În acest moment, pilotul evită capturarea, se adăpostește și rămâne aproape de sol pentru a scăpa de inamic. Va încerca să folosească radioul pentru a comunica și a solicita salvarea,” a spus fostul pilot.

Alvarado a afirmat ca antrenamentul SERE îl va ajuta probabil să supraviețuiască în condițiile dure ale deșertului deschis, dar încă există prea mulți factori necunoscuți pentru a prezice dacă pilotul va fi găsit în viață.

„Este o situație 50-50 – nu știm unde se află el, dacă are răni sau dacă este înconjurată de inamic,” a explicat el. „Funcționează radioul? Are suficientă apă?”

„Presupunând că (pilotii) s-au catapultat, este posibil să fie în viață undeva la sol,” a declarat si amiralul William J. Fallon pentru New York Times.

„Factorul-cheie, după părerea mea, este timpul și ziua. Probabil că este aproape de apus, și asta e bine, pentru că avem de obicei un avantaj noaptea cu oamenii noștri din echipele de căutare și salvare.”

Salvatorii

BBC a scris despre echipele de elită americane care iau parte la misiunile de salvare în teritoriul inamic.

Deși fiecare ramură militară americană are propriile capacități limitate CSAR (Combat Search and Rescue), responsabilitatea principală pentru găsirea și salvarea personalului militar revine Forțelor Aeriene. Această activitate este realizată în principal de pararescuemen, parte din comunitatea mai largă a operațiunilor speciale.

Potrivit informatiilor, unitățile pararescue ale Forțelor Aeriene ale SUA sunt special antrenate pentru a recupera piloți și personal militar doborât în spatele liniilor inamice. Misiunile CSAR sunt printre cele mai complexe și sensibile la timp operațiuni militare, desfășurate în medii ostile, uneori adânc pe teritoriul inamic. Unități de elită ale forțelor aeriene americane sunt special antrenate pentru misiuni CSAR și sunt adesea desfășurate preventiv în apropierea zonelor de conflict unde ar putea fi pierdute avioane.

Pararescuemen, parte din comunitatea operațiunilor speciale, sunt instruiți atât ca luptători, cât și ca paramedici și trec printr-un program de selecție și antrenament extrem de dur, care durează aproximativ doi ani. Ei folosesc tehnici avansate de supraviețuire, evadare și comunicare pentru a proteja și recupera personalul în pericol.

Pregatirea lor include antrenament cu parașuta și scufundări, demolări subacvatice de bază, instruire în supraviețuire, rezistență și evadare, precum și un curs complet de paramedic. Ei primesc, de asemenea, cursuri specializate în medicină de câmp, operațiuni complexe de recuperare și arme.

Istoria CSAR datează din Primul Război Mondial, dar misiunile moderne s-au dezvoltat în timpul Războiului din Vietnam, când recuperarea piloților doborâți în spatele liniilor inamice a devenit o prioritate strategică. În ultimele decenii, echipele pararescue au efectuat mii de misiuni în Irak și Afganistan, salvând piloți și soldați răniți, dar misiunile pentru piloți doborâți rămân rare și extrem de periculoase.

Misiunile CSAR sunt extrem de sensibile la timp, deoarece forțele inamice ar putea fi desfășurate în aceeași zonă pentru a localiza același personal pe care echipele CSAR încearcă să-l salveze.

În prezent, misiunile CSAR sunt adesea realizate cu elicoptere, cu avioane de realimentare în sprijin și alte aeronave militare pregătite pentru a efectua atacuri și patrulări în zonă.

Motto-ul salvatorilor care iau parte la CSAR, „These Things We Do, That Others May Live” (Facem aceste lucruri pentru ca alții să trăiască), reflectă angajamentul lor de a nu lăsa niciun membru al serviciului în urmă, indiferent de riscurile implicate, a scris BBC.

Surse: CBS News, NBC News, BBC, Reuters, The War Zone, New York Post, Britannica, New York Times, osd.mil, whs.mil, YouTube, X