Illeișmul și „Paradoxul lui Solomon”: Cum să gândești mai limpede în situații tensionate

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Este greu să raționezi limpede atunci când te confrunți cu probleme, dar există modalități prin care poți deveni mai obiectiv și mai puțin părtinitor în gândire.

Pentru o gândire mai bună în situații tensionate, strategia antică a illeișmului este una dintre recomandările BBC. Illeișmul este practica de a vorbi despre sine la persoana a treia, nu la persoana întâi. Acest procedeu retoric este adesea folosit de politicieni pentru a da vorbelor lor o aparență de obiectivitate.

În relatarea sa despre Războiul galic, de pildă, împăratul Iulius Cezar a scris „Cezar a răzbunat interesul public”, nu „Am răzbunat interesul public”. Această mică schimbare lingvistică pare menită să facă afirmația să sune mai degrabă ca un fapt istoric, consemnat de un observator imparțial.

Pentru urechea modernă, illeișmul poate părea puțin caraghios sau pompos și chiar tindem să ironizăm persoanele celebre care aleg să vorbească astfel. Totuși, cercetările psihologice recente sugerează că illeișmul poate aduce beneficii cognitive reale. Dacă încercăm să luăm o decizie dificilă, vorbitul despre noi înșine la persoana a treia ne poate ajuta să neutralizăm emoțiile care ne-ar putea devia gândirea, permițându-ne să găsim o soluție mai înțeleaptă la problemă.

Paradoxul lui Solomon

Pentru a înțelege aceste beneficii ale illeișmului, trebuie mai întâi să analizăm modul în care oamenii de știință măsoară înțelepciunea raționamentului cuiva.

Studiul științific al înțelepciunii a fost impulsionat de Igor Grossmann de la Universitatea din Waterloo, Canada. Grossmann a pornit de la lucrările mai multor filosofi pentru a stabili o serie de „componente metacognitive” – inclusiv modestia intelectuală, recunoașterea punctelor de vedere ale celorlalți și căutarea compromisului – care sunt considerate în mod obișnuit esențiale pentru luarea unor decizii înțelepte.

Într-unul dintre primele sale studii, Grossmann le-a cerut participanților să gândească cu voce tare la răspunsurile lor la diverse dileme – cum ar fi probleme personale trimise rubricii „Dear Abby” – în timp ce psihologi independenți evaluau răspunsurile vorbite conform acestor criterii. Grossmann a descoperit că aceste teste ale raționamentului înțelept preziceau mai bine satisfacția generală în viață și calitatea relațiilor sociale decât testele de IQ. Acest lucru sugera că studiile surprindeau ceva unic în privința abilităților de raționare.

Studiile ulterioare ale lui Grossmann au arătat că înțelepciunea raționamentului oamenilor poate depinde de context. În special, el a constatat că scorurile de raționament înțelept erau, de regulă, mult mai ridicate atunci când oamenii analizau situațiile altora, comparativ cu propriile dileme personale.

Grossmann a numit acest fenomen „paradoxul lui Solomon”, după vechiul rege biblic, celebru pentru sfaturile sale înțelepte oferite altora, dar care a luat o serie de decizii personale dezastruoase, ce au dus în cele din urmă la haos în regatul său.

Problema pare să fie că, atunci când luăm decizii personale, devenim prea cufundați în emoțiile noastre, care ne tulbură gândirea și ne împiedică să punem problemele în perspectivă. Dacă primesc un feedback negativ de la un coleg, de exemplu, sentimentul de jenă m-ar putea face excesiv de defensiv. Aș putea, astfel, să resping opiniile lui fără a lua în considerare dacă sfaturile ar putea fi utile pe termen lung.

Cum să fii înțelept

Ar putea illeișmul să rezolve paradoxul lui Solomon? Ideea pare intuitivă: trecând la persoana a treia, descrierile situației vor începe să sune ca și cum am vorbi despre altcineva, nu despre noi înșine. Acest sentiment de detașare ne-ar permite să vedem imaginea de ansamblu, în loc să fim prinși în propriile emoții.

Exact acest lucru l-au descoperit Grossmann și Ethan Kross de la Universitatea din Michigan, Ann Arbor. Ei au arătat că persoanele care foloseau illeișmul pentru a vorbi despre problemele lor manifestau o modestie intelectuală mai mare, o capacitate sporită de a recunoaște perspectivele altora și o disponibilitate mai mare pentru compromis, ceea ce le-a crescut scorurile generale de raționament înțelept.

Cele mai recente studii arată că utilizarea regulată a illeișmului poate aduce beneficii de durată gândirii noastre.

Lucrând cu Abigail Sholer, Anna Dorfman și alți colegi, Grossmann le-a cerut participanților să țină un jurnal zilnic timp de o lună, în care să descrie o situație trăită recent. Jumătate au fost instruiți să scrie la persoana a treia, iar cealaltă jumătate la persoana întâi. La începutul și la finalul studiului, echipa a testat, de asemenea, raționamentul înțelept general al participanților. Așa cum se așteptau, cercetătorii au constatat că, pe parcursul intervenției, participanții încurajați să folosească illeișmul în jurnalele lor au înregistrat o creștere a scorurilor de raționament înțelept pe durata lunii.

Încurajându-ne să punem problemele în perspectivă, illeișmul ne poate ajuta și să avem un răspuns mai echilibrat la stresurile zilnice. Persoanele care au completat jurnalul la persoana a treia au raportat emoții mai pozitive după evenimente dificile, în loc să se concentreze exclusiv pe tristețe, frustrare sau dezamăgire.