Grecia – tradiția, cultura și religia combinate inteligent favorizează turismul, o sursă importantă de venituri și prestigiu pentru țară / Reportaj de vacanță în orașul nr. 2 al țării: Salonic

Spre deosebire de capitala Atena, locuită de circa 5.000 de ani, orașul numărul 2 al Greciei, Salonic (Thessaloniki) este mult mai “nou”, data a înființării sale fiind în jurul anului 315 î. Hr., de către regele Casandru al Macedoniei în onoarea soției sale Thessalonike, fiica regelui Filip al Macedoniei și sora celebrului Alexandru Macedon. Thessalonike înseamnă în greacă “Victoria împotriva Thessalonienilor”, obținută de Filip împotriva inimicilor săi din nordul Greciei.

Ca atare, ruinele antice grecești, care abundă la Atena sunt aici mult mai rare, prezente fiind cele romane, urmare a cuceririi Greciei în 168 îHr. Cea mai faimoasă este Arca împăratului Galeriu (305 – 311 dHr), unul dintre ultimii lideri politeiști ai Romei.

Dar poate cel mai palpabil semn al prezenței romane aici este Via Egnatia, șoseaua construită în secolul II îHr care lega Dyrrachium (azi Durres în Albania) de Byzantium (mai târziu Constantinopol și azi Istanbul), care astăzi este strada principală din Salonic.

Perioada creștină de după împăratul Constantin cel Mare (306 – 337 dHr) a lăsat aici numeroase urme în bazilicile creștine, cu stilul arhitectonic inconfundabil.

Cucerit de otomani în 1430, Salonic, care este port la Marea Egee, a devenit parte a statului modern grec abia în 1912. Cel mai vizibil semn al prezenței otomane în oraș este Turnul Alb, construit de ocupanți la scurt timp după cucerirea orașului, situat pe faleză și azi transformat în muzeu.

O prezență istorică străveche au avut la Salonic și evreii. Cei mai vechi au fost evreii romanioți, unui dintre primii evrei din Diasporă. Prezenți aici de peste 2.000 de ani, urmați în secolul al XVI-lea de evreii sefarzi, refugiați din Spania și Portugalia. În ajunul primului război mondial, evreii din Salonic, în majoritate vorbitori ai limbii ladino (dialect al spaniolei), reprezentau aproape jumătate din populația orașului.

Germania nazistă a ocupat Salonic pe 9 aprilie 1941 și începând cu mai 1943 a început să-i deporteze pe evrei, în total circa 54.000, dintre care aproape 49.000 în lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau.

A fost singura mare comunitate sefardă nimicită de naziști în timpul Holocaustului, imensa majoritate a victimelor reprezentând-o evreii așkenazi, din Europa. Mai puțin de 2.000 de evrei din Salonic au supraviețuit Holocaustului. Povestea lor poate fi cunoscută vizitând Muzeul evreiesc din Salonic (prețul unui bilet este de 8 Euro).

Salonic este faimos și pentru viața sa de noapte, cu miile sale de restaurante, baruri, cafenele deschise până târziu și beneficiind de o vreme frumoasă multe luni din ani.

Și tot la Salonic, în partea de sud est a orașului, pe malul golfului Salonic sau Termaic se găsesc plaje cu nisip fin unde se poate înota în apele liniștite din nordul Mării Egee.

În final recomand tururi de o zi cu autocarul de la Salonic la Meteora (preț în jur de 55 Euro pe persoană), o formațiune de roci uriașe, pe care se află șase mănăstiri ortodoxe. Declarat sit UNESCO, Meteora este un loc de referință pentru Grecia. Prima prezență monastică este menționată la începutul secolului XII dHr. După cucerirea otomană de la sfârșitul secolului XIV, Meteora a devenit locul de refugiu al clericilor ortodocși, cu mănăstiri construite pe vârful uriașelor stânci sau put și refugii în grote. Trebuie menționat că otomanii au făcut tot posibilul să nimicească biserica ortodoxă greacă și de aceea supraviețuirea acestei biserici se confundă cu supraviețuirea poporului și ulterior a națiunii grecești.

La mănăstirea Varlaam, cea mai mare dintre cele șase care au supraviețuit din totalul de 24, se găsește un muzeu unde sunt expuse artefacte religioase, ca biblii sau cărți de rugăciuni, unele dintre ele cu vechimi de peste 500 de ani. Intrarea la mănăstirile ce pot fi vizitate este de 5 Euro pe persoană și este condiționată de o ținută decentă. Panorama de la vârful acestor stânci este spectaculoasă.

Pentru cei care sunt fanii sporturilor extreme la Meteora se pot face și cățărări pe stânci, iar în zonă în localitatea Kalabaka sunt numeroase case de vacanță și restaurante, care se integrează armonios în această minune a naturii, prezervată cu grijă de statul și biserica ortodoxă a Greciei.