Georgia privește cu suspiciune la rușii care fug din calea mobilizării decretate de Putin: „Niciun rus nu este binevenit aici, bun sau rău”

În inima cartierului vechi din Tbilisi, barurile și curțile sunt pline de oameni care profită din plin de căldura din ce în ce mai scăzută a verii. Străzile sinuoase din cartierul Dzveli sunt locul preferat al tinerilor localnici, însă astăzi este mai frecvent să auzi vorbindu-se aici limba rusă decât georgiană, relatează cotidianul The Times.

„Datele demografice ale micii noastre țări s-au schimbat complet”, a declarat Nodar Ruhadze, 25 de ani, un scriitor și activist născut în capitala georgiană. „Dacă vă plimbați pe orice stradă din Tbilisi, veți observa cât de mulți ruși sunt aici. Este un risc pentru securitatea națională”.

De când președintele Putin a invadat Ucraina în februarie, se estimează că 40.000 de ruși au fugit în țara vecină din Caucaz, cu trei milioane de locuitori. Odată cu ultimul anunț potrivit căruia 300.000 de oameni vor fi mobilizați în încercarea de a salva campania militară bolnavă, se așteaptă și mai mulți. Deja frontierele terestre sunt sufocate de trafic, iar zborurile din Rusia sunt epuizate.

Anatoli și Serghei au ajuns pe aeroportul internațional din Tbilisi după ce au călătorit o zi întreagă de la Moscova. La fel ca mulți alți ruși, au plecat imediat după anunțul lui Putin pentru a evita să fie chemați la luptă.

Anatoly a descris Rusia ca fiind un stat fascist „la fel ca Germania din anii 1930”.

Serghei a fost de acord. „Nu sunt pregătit să mor pentru gloria lui Putin”, a spus el – recunoscând că era îngrijorat de primirea de care va avea parte în Tbilisi. „Sper că populația georgiană va fi înțelegătoare. Suntem refugiați”.

S-ar putea să fie dezamăgit. În întregul Tbilisi, steaguri ucrainene albastre și galbene flutură de la balcoane, iar străzile au fost umplute în mod repetat în ultimele luni cu georgieni care au protestat în sprijinul Ucrainei.

„Nu vorbim rusă aici”, scrie pe un afiș din spatele tejghelei unui bar la modă. Chelnerița, Salome, în vârstă de 22 de ani, nu prea are timp pentru rușii care îi vizitează localul. „Nu ne respectă”, a spus ea. „Insistă să vorbească în rusă. Asta pentru că încă ne văd ca pe o colonie”.

Un alt bar, Bassiani, a interzis accesul rușilor în totalitate. Salome a fost de acord. „Merităm un loc pentru noi înșine”.

Pe străzi, mesajul pentru noii sosiți este și mai clar, scris în graffiti. „Niciun rus nu este binevenit aici, bun sau rău”, se arată pe un perete. „Duceți-vă acasă Z!”, scrie pe altul.

Un mesaj scris de mână atârnând de un balcon merge mai departe: „Putin ucide oameni în Ucraina, în timp ce rușii mănâncă khachapuri în Georgia”. Khachapuri este o pâine locală cu brânză.

Noii sosiți sunt tratați cu mai multă suspiciune decât cei care au venit în martie: localnicii îi întreabă de ce au fost fericiți să trăiască în Rusia în ultimele șapte luni, cunoscând atrocitățile comise de armata lui Putin.

Războiul din Ucraina este văzut de mulți georgieni ca fiind războiul lor: ei știu foarte bine cum este să fii ocupat de Rusia, cu care împart o frontieră terestră de 559 de mile. În 2008, rușii au invadat țara, iar trupele lor au rămas în regiunile de frontieră nordice Abhazia și Osetia de Sud după un scurt război. Georgia le consideră în prezent ca fiind teritorii ocupate. De fapt, rușii care fug acum în Georgia caută refugiu într-o țară care a cedat o cincime din teritoriul său armatei ruse. Georgia, ca și Ucraina, a petrecut cea mai mare parte a ultimilor 200 de ani ca o colonie rusă, atât sub imperiul rusesc, cât și sub Uniunea Sovietică.

La fel ca mulți tineri din Tbilisi, Salome vorbește georgiană și engleză. Este diferit pentru părinții și bunicii ei, care au crescut în Georgia sovietică, unde au fost supuși la preeminența limbii ruse.

Ruhadze a spus: „Generația mea nu va răspunde niciodată în rusă. Chiar dacă am vorbi-o, am refuza să răspundem, ca un act politic. Aveam 11 ani când a început războiul. Îmi amintesc bombele”.

Salome a sperat că rușii care au sosit vor încerca să vadă lucrurile dintr-o perspectivă georgiană, dar a fost sceptică: „Ei vin în Georgia. Ne beau vinul, se bucură de ospitalitatea noastră. Dar nu încearcă să ne înțeleagă”.

Tensiunile au crescut în timpul verii. În august, un șofer de taxi georgian a fost acuzat de răpire după ce a abandonat doi turiști vorbitori de limbă rusă la 65 km de Tbilisi, după ce aceștia i-au cerut să vorbească în rusă și să oprească muzica ucraineană. El a fost achitat de instanță. Au existat zvonuri că spioni și sabotori ruși au trecut granița. La un bar popular, un chelner rus a recunoscut că era informator al FSB.

În încercarea de a stopa valul de oameni, activiștii georgieni au început să facă presiuni pentru obținerea de vize obligatorii pentru ruși, care pot intra fără viză timp de un an. Un sondaj de opinie realizat în aprilie a indicat că două treimi din populație susținea această idee. Cu toate acestea, apelurile adresate guvernului au rămas fără răspuns, beneficiile economice ale unui număr mare de ruși relativ bogați care se mută fiind un factor important.

Sosirea a dus deja la creșterea prețurilor chiriilor în Tbilisi: un apartament cu un singur pat în centrul capitalei costă 600 de lire sterline pe lună, triplu față de prețul de dinaintea afluxului și mult peste posibilitățile majorității georgienilor.

Ucrainenii și-au exprimat frustrarea că guvernul georgian nu a fost mai dur cu Rusia. „Cred că poporul georgian este unul dintre cei mai apropiați de Ucraina și de poporul ucrainean”, a declarat președintele Zelenski în aprilie. „Nu prea înțeleg poziția actuală a liderilor guvernului dumneavoastră”.

Este posibil ca poziția Georgiei să se întărească în cele din urmă. Irakli Garibashvili, prim-ministrul, s-a referit la Rusia ca la un „ocupant” al Georgiei și a vorbit despre invazia „nejustificată” a Ucrainei.

Cu toate acestea, în ciuda perspectivei unei primiri ostile, rușii continuă să vină. Cozi lungi în trafic se formează la granița de nord, la 2.000 de kilometri de Moscova. Prețul zborurilor către orașele din apropierea graniței a crescut de zece ori. Toate scuterele din Vladikavkaz au fost vândute.

Țările baltice de frontieră ale Rusiei, Estonia, Letonia și Lituania, care se află la granița cu Rusia, și-au închis porțile pentru rușii care fug, cu interdicție de viză, la fel ca și Polonia.

Aproximativ 15 % dintre cei care părăsesc Rusia se îndreptau anterior spre Armenia, dar luptele de la granița cu Azerbaidjanul au făcut ca această destinație să devină mai puțin atractivă. După Turcia, Georgia rămâne cel mai popular loc de plecare.

Înrolarea rezerviștilor ar putea crește simpatia georgiană față de ruși, dar există puține semne de diminuare a tensiunilor. „Ca persoană, mi-e milă de ei”, a spus Salome. „Dar, ca georgiană, vreau să plece”.