Donează aici. Susține o presă liberă.
Funcționăm ca organizație non-profit, iar banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt destinați integral finanțării proiectului G4Media.
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
Inter Milano ocupă prima poziție în Serie A și se află în primele opt în Liga Campionilor, dar jocul trupei antrenate de Cristi Chivu încă nu dovedește că „Nerazzurri” ar putea să se numere printre giganții Europei, iar Gazzetta dello Sport a identificat printr-o analiză problemele echipei.
Aflată pe prima poziție în Serie A, dar la o diferență de trei puncte de locul patru, și pe a șasea în Liga Campionilor, dar cu două meciuri de foc în ultimele etape rămase, Inter Milano nu cunoaște o constanță în joc și rezultate în ultima perioadă, drept exemplu fiind chiar eliminarea din semifinalele Supercupei Italiei de către Bologna la penalty-uri, turneu câștigat ulterior de Napoli în fața aceleași Bologna.
Așadar, Gazzetta dello Sport a desemnat linia de mijloc compartimentul care nu mai dă rezultate în echipa antrenată de tehnicianul român, având un Mkhitaryan afectat de accidentări, plătind și prețul vârstei, un Frattesi ieșit din formă și un Sucic fără constanță. Iată analiza publicației italiene:
„Cei mari iubesc cifrele”. Departe de literatură și de Micul Prinț, aceste cinci cuvinte, aplicate fotbalului, pot fi folosite pentru comparații utile care spun ceva clar despre prezent. Câte goluri? Câte assist-uri? Care sunt xG-urile? Joacă mai mult sau mai puțin decât anul trecut? La ora actuală, „prietenii” numerele surprind un mijloc al lui Inter care, raportat la potențialul său, ar putea oferi mai mult și căruia îi lipsesc golurile interilor.
Mkhitaryan, la mai puțin de o lună de 37 de ani, nu a marcat încă și, în 13 apariții totale, a contribuit la un singur gol, printr-un assist. Și aici se poate face o precizare: pasa decisivă a venit la 5-1 în Cupa Italiei, contra echipei a doua a Veneziei. Cu alte cuvinte, nu un moment decisiv și nici cel mai dificil adversar. „Inexplicabilă”, în opinia lui, semifinala Supercupei, mai „explicabile” fiind cifrele sale de până acum.
Accidentarea de la finalul lui octombrie este ca majordomul dintr-un roman polițist clasic: un vinovat, dar nu singurul. Vârsta contează, schimbarea de antrenor este o altă variabilă care nu poate fi ignorată. Mkhitaryan a ratat șase meciuri, toate din cauza problemelor medicale, la care se adaugă patru partide începute pe bancă, în campionat și Liga Campionilor. În Europa, anul trecut, în acest moment al sezonului jucase mai mult decât dublu, cinci meciuri față de două acum, iar în Serie A apăruse mai des, 14 prezențe față de cele nouă actuale, cu un timp de joc mai mult decât înjumătățit.
Nu este Mkhitaryan din sezonul trecut, dar nu este singurul, patru mijlocași au marcat mai puțin decât anul trecut. Joacă mai puțin și, în consecință, înscriu mai puțin, dar rămâne același Henrikh. Doar că acum nu mai măsoară aportul în minutele petrecute pe teren. O spusese chiar pentru Gazzetta: „Știu că nu mai joc cu aceeași continuitate, dar înțeleg că este normal să fie integrați jucători tineri”.
Barella, în schimb, este tridimensional. Trecut, prezent și viitor la un loc. Are un gol mai puțin decât anul trecut, iar cea mai recentă imagine este penalty-ul ratat la Riad. Dincolo de acel șut ratat, el rămâne omul de neînlocuit din mijlocul schimbător al lui Chivu. Jucătorul care, cu 200 de meciuri în patru sezoane, era deja cel mai utilizat fotbalist de Inzaghi.
În al șaptelea sezon la Inter, s-a reinventat și ca regizor, dar dincolo de tactică și de jocul mai vertical al lui Chivu, Barella trebuie să îndeplinească și un rol moral: să încarce echipa, să ofere sprijin, să-și controleze emoțiile și să fie mereu un reper, mai ales pentru cei noi.
Cum este Sucic, cu un gol și două assist-uri în 22 de apariții, care, deocamdată, nu a avut impactul așteptat. Nici Frattesi nu a reușit, deși nu mai este o noutate, iar randamentul lui a scăzut clar. A apărut în 14 meciuri și, în fața porții, doar pentru a oferi câteva assist-uri, în Cupa Italiei. Acum un an, pe vremea asta, avea deja trei goluri în campionat.
Anul trecut, totalul golurilor venite de la mijloc era de 10, cu șase assist-uri și 7,8 xG. Anul acesta sunt nouă goluri, cu două mai puțin decât Napoli, dar șase dintre ele sunt ale lui Calhanoglu, opt assist-uri, cu unul mai puțin decât Como, și 7,95 xG, din nou în urma echipei lui Conte, care domină cu 10,01. Motorul este pornit, Chivu și mijlocul său nu trebuie decât să bage a patra viteză.
Un nume vehiculat pentru a suplini neajunsurile din linia de mijloc este fotbalistul Romei, Manu Kone, dorit insistent de Chivu. Pe lângă francez, fostul căpitan de la Inter Milano caută să întărească și linia defensivă, afectată de accidentări, în ianuarie.