Cercetare sociologică: ”Fotbalul interzis” în România condusă de Nicolae Ceauşescu. Cum a devenit vizionarea meciurilor o manifestare colectivă a unei rezistențe tăcute

Fotbalul interzis şi vizionarea partidelor în România condusă de Nicolae Ceaușescu sunt subiectul unei cărți publicate recent la prestigioasa editură Palgrave Macmillian de dr. László Péter, de la Catedra de Sociologie a Universității Babeș-Bolyai, se arată într-un comunicat dat publicității de Universitatea Babeș-Bolyai. Potrivit sursei citate, Forbidden Football in Ceausescu’s Romania oferă o analiză a unui fenomen social larg răspândit în România anilor ‘80 şi se constituie într-o istorie socială a vieții cotidiene de atunci, autorul tratând vizionările cvasi-clandestine ale meciurilor de fotbal (pe care le denumește “football gatherings”).

• Cercetarea bazată pe interviuri realizate cu persoane care au participat la aceste întruniri oferă răspunsuri argumentate la trei întrebări principale:
• Cum s-a organizat acest fenomen și cum funcționa?
• Ce rol comunitar a îndeplinit?
• Ce consecințe sociale au avut semnificațiile simbolice atașate fenomenului de către actorii implicați?

UBB mai arată în comunicat că, ”potrivit tezei centrale a cărții, vizionările colective de fotbal au devenit mult mai mult decât o formă de consum (media și sport), având semnificații sociale puternice, în condiţiile în care fenomenul a produs un spațiu social alternativ care, cel puţin în perioada evenimentelor fotbalistice majore precum Campionate Europene sau Mondiale, respectiv competițiile internaționale cum ar fi Cupa UEFA sau Cupa Campionilor Europeni – predecesorul Ligii Campionilor, a reușit să iasă de sub controlul direct al autorităților.
Este vorba despre sute de mii de persoane care au ieșit din rutina controlată a cotidianului pentru a vedea meciurile și au produs o realitate modelată de ei înşişi. Potrivit cercetării, activitățile și audiența eterogenă a meciurilor au închegat un public dizident, devenind în mod spontan manifestări colective ale unei rezistențe tăcute, forme de evadare și protest, având şi rolul de a consolida comunitatea, de a întări solidaritatea colectivă, respectiv identitatea etnică.”

Studiile de caz bine detaliate prezintă vizionările organizate în Estul Transilvaniei, în zona Clujului și în împrejurimi, respectiv în Sudul Transilvaniei.