EXCLUSIV “The Cuba Expert” despre cele două mișcări prin care Trump vrea să dea peste cap regimul de la Havana

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Administrația Trump face eforturi serioase pentru o schimbare de regim în Cuba în 2026, potrivit mai multor relatări din presa de peste ocean. Una dintre tactici se concentrează pe tăierea totală a livrărilor de petrol – posibil chiar printr-o blocadă navală – pe baza ideii că energia este principalul punct de presiune. Un alt plan afirmă că americanii caută activ persoane din interiorul puterii de la Havana care ar putea fi dispuse să încheie o înțelegere, folosind modelul Venezuela ca referință. Christopher Baker, un fin cunoscător al realităţilor cubaneze, explică de ce planurile SUA ar putea da roade de această dată.

Informația pe scurt:

·        Administrația Trump urmărește o schimbare de regim în Cuba în 2026, inspirată de precedentul Venezuela

·        Prima măsură analizată este tăierea totală a petrolului, inclusiv printr-o posibilă blocadă navală

·        A doua tactică vizează identificarea unor persoane din interiorul regimului de la Havana dispuse să negocieze

·        Economia Cubei este aproape de colaps, afectată de lipsa petrolului, pene de curent și criza alimentară

·        Christopher Baker afirmă că nemulțumirea populației față de conducere este la un nivel fără precedent

·        Presiunea SUA ar putea forța schimbări interne, dar implică riscuri majore de criză umanitară și instabilitate

Planurile lui Trump privind Cuba

Ultimele câteva săptămâni au fost martorele mai multor relatări în presa americană privind planurile Administrației Trump de a schimba regimul de la Havana. Eforturile Casei Albe vin la puțin timp după ce comandourile speciale Delta Force l-au capturat pe președintele venezuelean Nicolás Maduro în propriul său adăpost din Caracas. Operațiunea a urmat unui atac american masiv asupra mai multor obiective strategice, inclusiv baze militare din capitala țării sud-americane.

Maduro și soția sa, Cilia Flores, au fost transportați la New York, unde vor trebui să răspundă la mai multe acuzații între care: conspirație pentru “narco-terorism,” conspirație pentru importul de cocaină, deținere de arme și dispozitive distructive, precum și conspirație pentru deținerea de arme și dispozitive distructive împotriva Statelor Unite. Acuzațiile acoperă o perioadă extinsă, din aproximativ 1999 până în 2025, și susțin că liderii venezueleni au abuzat de funcțiile lor pentru a proteja și promova traficul internațional de droguri și corupția instituțiilor de stat.

Capturarea lui Maduro, un aliat al regimului de la Havana, pare că a determinat Administrația de la Washington să ia în calcul noi tactici pentru a forța schimbarea schimbarea liderilor socialiști care conduc Cuba.

Schimbare posibilă?

Acesta este contextul în care G4Media.ro l-a întrebat pe Christopher Baker, un expert în probleme legate de Cuba, dacă i se pare plauzibil acest scenariu și dacă crede că am putea vedea în mod realist o schimbare de regim la Havana în viitorul apropiat?

“Ai perfectă dreptate în ceea ce spui,” ne-a declarat Baker, cunoscut sub numele de The Cuba Expert, adăugând: “M-am întors din Cuba acum cinci zile. Deși atmosfera de pe străzi este calmă, în peste 30 de ani de vizite și de specializare pe Cuba nu îmi amintesc să fi auzit vreodată cubanezi (la plural!) afirmând deschis că ar primi cu bunăvoință o invazie militară americană în stil “Maduro redux” în Cuba, așa cum am auzit la cea mai recentă vizită a mea. Disprețul actual, fără menajamente, față de elita guvernamentală cubaneză a fost aproape la fel de șocant ca starea deplorabilă a gunoaielor care se adună peste tot. Economia și infrastructura se degradează vizibil și rapid, iar nemulțumirea publică față de penele de curent, lipsa alimentelor etc. este la un nivel record.

Cuba se află cu siguranță într-un punct de cotitură – poate un moment decisiv, de tipul “totul sau nimic.”

Guvernul cubanez a rezistat la șapte decenii de embargo american, în mijlocul unui carusel de catastrofe economice, începând cu prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991. Totuși, pierderea bruscă a petrolului venezuelean și amenințarea unei blocade totale a petrolului pentru Cuba reprezintă un potențial factor de schimbare radicală, mai ales în contextul falimentului absolut al Cubei și al stării aproape totale de stagnare economică (nu în ultimul rând, colapsul turismului), combinate cu o stare de spirit publică tot mai puțin tolerantă de la o zi la alta.

Odată cu dispariția lui Maduro, Cuba se confruntă brusc cu cea mai urgentă dilemă de la 1991 încoace. Fie elita guvernamentală se angajează decisiv într-o reformă economică majoră, o participare civică mai largă și o modernizare instituțională, fie continuă pe actualul drum fără ieșire al declinului economic, până când nu va mai putea gestiona dinamica internă în fața unor forțe externe tot mai ostile și imposibil de controlat. Nu văd nicio altă cale vizibilă de a întoarce situația.

Tactica Trump/Rubio a unei presiuni maxime, dar calibrate, ar putea duce foarte bine la schimbări interne majore, așa cum pare să se intenționeze, mai degrabă decât la prăbușirea sau răsturnarea guvernului.

Obiectivul declarat de mult timp al senatorului Marco Rubio a fost schimbarea regimului în Cuba, Venezuela fiind văzută drept punctul de sprijin. (Deși, în memoriile sale din 2012, An American Son, Rubio a scris că în copilărie “se lăuda că într-o zi va conduce o armată de exilați pentru a-l răsturna pe Fidel Castro și a deveni președintele unei Cube libere,” cel mai probabil el este încă concentrat pe un joc pe termen lung, având ca obiectiv final președinția SUA.)

Totuși, deși Rubio și alți cubano-americani influenți nu au niciun interes să permită actualului guvern comunist să-și reformeze cu succes economia (ei doresc, înainte de toate, schimbarea regimului), democrația nu pare să fie o prioritate trumpiană. Ca și în cazul Venezuelei – gândiți-vă la petrol! – și al Gazei, rațiunea principală a lui Trump ar putea fi una pur economică. Pentagonul se numără printre instituțiile care au avertizat asupra necesității de a evita pericolele unei “instabilități care amenință regimul” în Cuba, ce ar duce la un haos civic și economic total pe insulă și, probabil, la repetarea crizei dezastruoase a balseros (plutașilor) din 1994-1995. Tacticile de presiune ale lui Trump (dacă au, de fapt, vreo logică bine definită) ar putea fi menite să forțeze Partidul Comunist și armata să renunțe la controlul asupra economiei Cubei și să ridice restricțiile privind investițiile străine și dezvoltarea pe scară largă a sectorului privat.

Cu atât de puține opțiuni disponibile, întrebarea este dacă elita guvernamentală cubaneză crede că poate trece prin furtună evitând o revoltă internă sau dacă liderii Cubei consideră că a sosit momentul să negocieze propriul lor viitor în jurul obiectivului central al Washingtonului.

Potrivit Newsweek și Bloomberg Businessweek, în 2016 și, respectiv, 2020, asociați ai lui Trump au vizitat ilegal Cuba în 1998 și 2012 pentru a prospecta și negocia un teren de golf, un cazinou și hoteluri. Poate că acesta este încă visul suprem al lui Trump!”

Fişă biografică: Christopher P. Baker este un expert în problemele Cubei, familiar cu ţara din Caraibe pe care a vizitat-o de sute de ori. A ajuns pentru prima oară în insulă în 1992, iar de-atunci a scris şase cărţi despre Cuba, precum şi articole pentru BBC, National Geographic şi Playboy. Este cunoscut în special pentru jurnalul său literar de călătorie premiat, Mi Moto Fidel: Motorcycling Through Castro’s Cuba. A apărut în zeci de emisiuni de radio și televiziune în calitate de expert în Cuba, inclusiv la CCTV, CNN, FoxNews, NBC, NPR și Travel with Rick Steves. El locuieşte circa şase luni pe an în Cuba, unde realizează tururi cu motociclete şi pentru pasionaţii de fotografie. Impresiile lui despre Cuba şi alte ţări pot fi urmărite pe www.christopherpbaker.com

Prima mișcare

Politico a relatat, citând trei persoane familiare cu planul, că Administrația Trump analizează impunerea unei blocade totale asupra importurilor de petrol către insula din Caraibe.

“Energia este strangularea care poate ucide regimul,” a spus o persoană familiarizată cu planul. Înlăturarea guvernului comunist al țării – aflat la putere de la Revoluția cubaneză din 1959 – este, în viziunea administrației americane, “în proporție de 100% un eveniment din 2026,” a adăugat aceasta.

Efortul ar fi justificat în baza Legii LIBERTAD din 1994, cunoscută sub numele de Legea Helms-Burton, a mai spus sursa. Această lege consacră în mod legal embargoul SUA asupra comerțului și tranzacțiilor financiare cu Cuba.

Această escaladare a fost susținută de unii critici ai guvernului cubanez din cadrul administrației și sprijinită de secretarul de stat Marco Rubio, potrivit a două dintre cele trei surse.

Publicația a scris că nu a fost luată încă nicio decizie privind aprobarea unei asemenea măsuri, dar aceasta ar putea face parte dintr-un set de acțiuni posibile prezentate președintelui Donald Trump pentru a forța sfârșitul guvernului comunist din Cuba.

Împiedicarea livrărilor de țiței către insulă ar reprezenta un pas înainte față de declarația recentă a lui Trump, potrivit căreia SUA vor opri importurile de petrol ale Cubei din Venezuela, care a fost principalul său furnizor de țiței.

Există însă dezbateri în curs în interiorul Administrației de la Washington cu privire la faptul dacă este necesar să se ajungă atât de departe, potrivit celor trei surse.

Pierderea livrărilor de petrol din Venezuela – precum și revânzarea unei părți din aceste transporturi, pe care Havana le folosea pentru a obține valută – a sugrumat deja economia cubaneză, aflată în dificultate. O blocadă totală a importurilor de petrol în Cuba ar putea declanșa o criză umanitară, o posibilitate care i-a determinat pe unii din administrația americană să se opună acestei idei.

Discuțiile arată însă până unde sunt dispuși să meargă unii membri ai Administrației Trump în a lua în considerare înlăturarea liderilor din America Latină pe care îi văd drept adversari, potrivit Politico.

Cuba importă aproximativ 60% din necesarul său de petrol, potrivit Agenției Internaționale a Energiei. Până de curând, era puternic dependentă de Venezuela pentru aceste importuri, până când Administrația Trump a început să confiște transporturile sancționate din această țară. Mai recent, Mexicul a devenit principalul furnizor, pe măsură ce livrările de țiței venezuelean s-au redus.

Totuși, Mexicul percepe Cubei costuri pentru petrolul importat, iar livrările sale nu sunt așteptate să atenueze pe deplin penuria energetică tot mai gravă a insulei din Caraibe.

După operațiunea SUA care a dus la capturarea lui Maduro, administrația și-a îndreptat atenția asupra Cubei, argumentând că economia insulei se află în cel mai slab punct al său, ceea ce o face vulnerabilă la o schimbare de regim în viitorul apropiat. Trump și secretarul de stat Marco Rubio, fiul unor imigranți cubanezi, și-au exprimat amândoi optimismul că guvernul comunist al insulei va cădea într-un timp scurt, având în vedere pierderea sprijinului economic al Venezuelei.

Răsturnarea regimului comunist din Cuba ar îndeplini un proiect politic vechi de aproape șapte decenii pentru exilații cubanezi din Miami, care au militat pentru democrație pe insulă încă de când Fidel Castro a preluat puterea, după înlăturarea dictaturii lui Fulgencio Batista în 1959. Regimul a rezistat ani de presiune intensă din partea SUA, de la invazia din Golful Porcilor din 1961, susținută de CIA, până la embargoul dur impus în 1962, care a devenit tot mai sever de-a lungul timpului.

Marco Rubio a fost de mult timp un susținător al măsurilor dure împotriva Havanei, în speranța obținerii prăbușirii regimului.

Condițiile de pe insulă s-au înrăutățit în ultimii ani, declanșând pene de curent și lipsuri de bunuri de bază și produse alimentare.

Totuși, regimul a rezistat timp de decenii sancțiunilor dure impuse de SUA – și embargoului comercial extins – și a supraviețuit prăbușirii Uniunii Sovietice după Războiul Rece. Între timp, persistă temerile că o prăbușire bruscă a guvernului cubanez ar putea declanșa o criză regională a migrației și ar destabiliza zona Caraibelor.

Criticii guvernului cubanez ar saluta probabil propunerea, dacă aceasta ar fi implementată de Casa Albă. Republicanii cu vederi dure adoptaseră deja ideea blocării complete a accesului Cubei la petrol.

“Nu ar trebui să ajungă niciun ban, niciun strop de petrol. Nimic nu ar trebui să mai ajungă vreodată în Cuba,” a declarat recent senatorul republican Rick Scott (Florida).

Ambasada Cubei la Washington nu a răspuns unei solicitări de comentarii din partea Politico, în timp ce purtător de cuvânt al Casei Albe nu a răspuns la întrebarea dacă administrația are în vedere blocarea tuturor importurilor de petrol către Cuba.

A doua tactică

A doua mișcare prin carte SUA caută în mod activ schimbarea regimului din Cuba până la sfârșitul anului a fost dezvăluită de Wall Street Journal, care a scris recent că Administrația Trump caută persoane din interiorul guvernului de la Havana care ar putea încheia o înțelegere pentru a pune capăt conducerii comuniste până la sfârșitul anului 2026.

Publicația a citat persoane familiarizate cu situația, care au spus că Administrația Trump a evaluat că economia Cubei este aproape de colaps și că guvernul nu a fost niciodată atât de fragil după pierderea unui binefăcător vital, în persoana lui Maduro.

Oficialii americani nu au un plan concret pentru a pune capăt guvernului comunist care deține puterea pe insula caraibiană de aproape șapte decenii, dar consideră capturarea lui Maduro și concesiile ulterioare obținute de la aliații săi rămași ca un model și un avertisment pentru Cuba, au declarat oficiali americani de rang înalt.

“Sugerez cu tărie să facă o înțelegere. ÎNAINTE SĂ FIE PREA TÂRZIU,” a afirmat președintele Trump într-o postare pe rețelele sociale din 11 ianuarie, în care a spus că “NU VOR MAI FI TRIMIȘI PETROL SAU BANI” către Cuba.

Wall Street Journal a scris că, în întâlniri cu exilați cubanezi și grupuri civice din Miami și Washington, oficialii administrației s-au concentrat pe identificarea cuiva din interiorul actualului guvern care să vadă clar situația și să dorească să încheie o înțelegere, a declarat un oficial american.

Wall Street Journal a reamintit că operațiunea militară americană de capturare a lui Maduro din capitala Venezuelei a dus la moartea a 32 de soldați cubanezi și agenți de informații din dispozitivul de securitate al lui Maduro.

Deși SUA nu au amenințat public cu folosirea forței militare în Cuba, oficialii lui Trump spun în privat că raidul spectaculos prin care a fost extras Maduro ar trebui să servească drept amenințare implicită pentru Havana.

Evaluările serviciilor de informații americane au conturat o imagine sumbră a economiei insulei, afectată de lipsuri cronice de bunuri de bază, medicamente și de pene frecvente de curent, potrivit unor persoane familiarizate cu analiza.

Ziariștii americani au scris că petrolul venezuelean joacă un rol major în planurile Administrației Trump de a da peste cap regimul de la Havana. Wall Street Journal a reamintit că coarta Cubei a fost mult timp strâns legată de cea a Venezuelei: petrolul venezuelean subvenționat a fost un pilon al economiei sale încă de la scurt timp după ce Hugo Chávez a ajuns la putere în Venezuela, în 1999. Washingtonul intenționează să slăbească regimul prin tăierea acestui petrol, care a menținut luminile aprinse în Cuba, au spus oficiali americani de rang înalt. Potrivit economiștilor, Cuba ar putea rămâne fără petrol în câteva săptămâni, ceea ce ar aduce economia la un blocaj total.

Administrația vizează, de asemenea, misiunile medicale ale Cubei din străinătate, cea mai importantă sursă de valută forte a Havanei, inclusiv prin interdicții de viză care vizează oficiali cubanezi și străini acuzați că facilitează programul.

Trump și cercul său apropiat, mulți dintre membri având legături cu Florida, văd răsturnarea regimului comunist cubanez ca testul definitoriu al strategiei sale de securitate națională de a remodela emisfera vestică, potrivit oficialilor. Trump consideră aranjamentul SUA cu Venezuela un succes, invocând cooperarea președintei interimare Delcy Rodríguez ca dovadă că americanii pot dicta condițiile.

“Conducătorii Cubei sunt marxişti incompetenţi care şi-au distrus ţara, iar ei au suferit un recul major odată cu regimul Maduro, pe care sunt responsabili că l-au susţinut,” a declarat un oficial al Casei Albe, reiterând că Cuba ar trebui să “facă o înţelegere înainte să fie prea târziu”.

Într-un comunicat, Departamentul de Stat a afirmat că este în interesul securității naționale a Americii ca Cuba “să fie administrată competent de un guvern democratic și să refuze găzduirea serviciilor militare și de informații ale adversarilor noștri.”

Aliații Cubei, Rusia și China, și-au declarat recent sprijinul pentru Havana, Beijingul anunțând că va oferi ajutor de 80 de milioane de dolari, iar ministrul rus de interne, Vladimir Kolokolțev, a vizitat insula pentru a se întâlni cu președintele și cu conducerea militară.

Unii oficiali ai lui Trump au spus că președintele respinge strategiile de schimbare a regimului din trecut. În schimb, el caută să facă înțelegeri acolo unde este posibil și să profite de oportunitățile care apar, a declarat un oficial de rang înalt al administrației. Ca și în Venezuela, acest lucru ar putea arăta ca o intensificare a presiunii, concomitent cu semnalarea faptului că Casa Albă este deschisă negocierilor pentru o ieșire controlată.

Mulți aliați ai lui Trump se așteaptă la sfârșitul dominației comuniste în Cuba. Însă înlăturarea guvernului lipsit de lichidități ar putea duce la genul de turbulențe și criză umanitară pe care Trump a dorit să le evite în Venezuela, unde a ales să păstreze în funcție loialiștii de vârf.

Modelul Venezuela ar putea fi însă mai greu de replicat în Cuba, cred experții. Cuba este un stat stalinist cu partid unic, care interzice opoziția politică și unde societatea civilă abia există, în timp ce Venezuela are o mișcare de opoziție, proteste frecvente în trecut și alegeri.

De-a lungul istoriei sale de aproape 70 de ani, regimul cubanez nu a fost niciodată dispus să negocieze schimbări ale sistemului său politic și a implementat doar modificări economice minore și sporadice.

Trump crede că încheierea erei Castro i-ar consolida moștenirea și ar realiza ceea ce fostul președinte John F. Kennedy nu a reușit să facă în anii 1960, a spus un oficial american care a lucrat pe acest subiect în primul mandat al lui Trump.

Aliați proeminenți ai lui Trump și legislatori americani au distribuit videoclipuri generate de inteligență artificială care prezintă o utopie post-comunistă, cu bărci sosind din Miami, reuniuni de familie și Trump și Rubio conducând o decapotabilă din anii 1950 pe lângă hotelurile strălucitoare ale unei Cube eliberate.

“Regimul trebuie să aleagă fie să se retragă, fie să asigure condiții mai bune pentru poporul său,” a declarat Jeremy Lewin, subsecretar de stat interimar pentru asistență externă, în timp ce a evidențiat livrarea în Cuba, prin intermediul Bisericii Catolice, a unor ajutoare de urgență pentru uragane în valoare de 3 milioane de dolari, în cutii ștampilate cu steagul SUA.

Havana a respins însă public această premise, a scris Wall Street Journal. Guvernul Cubei este încă dominat de Raúl Castro, în vârstă de 94 de ani, fratele mai mic al lui Fidel, în timp ce președintele Miguel Díaz-Canel, un nomenclaturist nepopular, conduce treburile zilnice.

“Nu este posibilă nicio predare sau capitulare și niciun fel de înțelegere bazată pe constrângere sau intimidare,” a declarat Díaz-Canel la un memorial recent dedicat soldaților cubanezi morți în operațiunea americană din Caracas.

Guvernul cubanez a fost extrem de eficient în reprimarea disidenței într-o populație sărăcită. A înfruntat doar două proteste de amploare: în 1994, la Havana, și în 2021, când zeci de mii de cubanezi au ieșit în stradă în întreaga insulă. Organizațiile pentru drepturile omului estimează că guvernul deține peste 1.000 de prizonieri politici.

Pe fondul creșterii tensiunilor cu SUA, Cuba a organizat recent o zi națională a apărării. Cubanezii s-au antrenat pentru un “război al întregului popor” menit să respingă invadatorii.

Transmisiunile televizate au arătat persoane în vârstă trăgând cu puști AK-47 uzate și femei plantând mine. “Este teatru,” a comentat Joe García, cubano-american și fost congresman democrat din Florida, cu contacte în conducerea cubaneză. “Este o țară care nu reușește să-și strângă gunoiul și se preface că se pregătește pentru un conflict cu superputerea de alături.”

Surse: BBC, Politico, CBC, AP, Wall Street Journal, justice.gov, congress.gov, Truth Social