Elemente cheie pentru existenţa vieţii, descoperite pe o lună a planetei Saturn

Oceanul de pe Enceladus găzduieşte molecule organice complexe, un indiciu în plus că această lună îngheţată a planetei Saturn prezintă condiţii favorabile pentru o potenţială viaţă extraterestră, potrivit unui studiu publicat în revista Nature Astronomy, informează miercuri agenția de știri AFP, citată de Agerpres.

Invizibilă cu ochiul liber, acea lună de mici dimensiuni, o sferă albă cu diametrul de doar 500 de kilometri, a cărei suprafaţă pare brăzdată de cicatrici, pluteşte pe o orbită în jurul lui Saturn, a şasea planetă din Sistemul Solar.

Ea se află mult prea departe de Soare – şi este aşadar prea rece – pentru a se afla într-o zonă locuibilă, au crezut mult timp oamenii de ştiinţă.

Această teorie a rămas valabilă până când sonda spaţială Cassini, care a survolat-o de mai multe ori în timpul misiunii sale spre Saturn şi inelele sale între 2004 şi 2017, a evidenţiat prezenţa unui vast ocean de apă sărată, ascuns sub un strat gros de gheaţă.

De atunci, datele culese de acea sondă continuă să furnizeze noi indicii despre prezenţa elementelor necesare pentru apariţia vieţii: săruri, metan, dioxid de carbon, fosfor.

La polul sudic al satelitului natural Enceladus, sonda Cassini a descoperit gheizere care ţâşnesc din fisuri şi proiectează în exteriorul lunii particule minuscule de gheaţă, mai mici decât granulele de nisip.

Unele dintre microparticulele de gheaţă cad din nou pe suprafaţa acestei luni, în timp ce altele evadează în spaţiu, alăturându-se unui inel format în jurul planetei Saturn.

Înapoi pe Enceladus

Atunci când a traversat inelul E, cel mai îndepărtat dintre inelele lui Saturn, sonda Cassini „detecta în mod constant eşantioane de pe Enceladus”, a reamintit într-un comunicat al Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) Nozair Khawaja, planetolog la Universitatea Liberă din Berlin şi totodată autorul principal al studiului.

Oamenii de ştiinţă au identificat acolo numeroase molecule organice, inclusiv precursori ai aminoacizilor – elemente fundamentale ale vieţii. Însă aceste particule ar fi putut fi prezente în inel de câteva sute de ani şi să fi fost alterate de radiaţia cosmică intensă.

În 2008, sonda Cassini a traversat direct inelul îngheţat. Granule de gheaţă ejectate cu doar câteva minute mai devreme de pe Enceladus au percutat analizatorul de praf cosmic (CDA) al sondei, cu o viteză de 18 km/h.

Analiza lor chimică aprofundată, obiectul noului studiu, a avut nevoie de câţiva ani pentru a fi finalizată.

„Moleculele pe care le-am găsit în materialul proaspăt ejectat dovedesc faptul că moleculele organice complexe pe care Cassini le-a detectat nu sunt doar produsul unei expuneri îndelungate în spaţiu, ci sunt cu adevărat prezente şi în oceanul de pe Enceladus”, a explicat planetologul Franck Potsberg, coautor al studiului, citat în comunicatul publicat de ESA.

Confirmarea prezenţei acestor molecule, o chestiune asupra căreia „nu existau îndoieli prea mari”, reprezintă „o piatră suplimentară pusă la temelia edificiului”, a declarat Caroline Freissinet, o specialistă în astrochimie, care nu a participat la realizarea studiului.

„Acest lucru demonstrează mai ales că, cu ajutorul noilor tehnologii – învăţarea automată, inteligenţa artificială -, suntem capabili să realizăm noi analize, noi interpretări ale datelor mai vechi”, a subliniat Caroline Freissinet, cercetătoare de la Laboratorul pentru Atmosfere şi Observaţii Spaţiale (LATMOS) din Franţa. „Există încă multe date care pot fi exploatate, provenite din misiuni care astăzi nu mai există”, a continuat ea.

Pentru a putea identifica moleculele „cu o precizie foarte mare”, „ar fi ideal să aterizăm acolo unde se află gheizerele, la polul sudic, şi să prelevăm probe”, a mai spus ea.

ESA a lansat deja studiile necesare pentru un astfel de proiect. O misiune spaţială care ar efectua măsurători direct pe suprafaţa lunii Enceladus, în căutarea unor semne de viaţă, „i-ar oferi Europei un rol de prim-plan în explorarea Sistemului Solar”, susţine agenţia europeană.

„Chiar şi dacă nu s-ar găsi viaţă pe Enceladus, tot ar fi o descoperire majoră, deoarece acest lucru ar ridica întrebări fundamentale despre motivele absenţei vieţii într-un mediu în care toate condiţiile par să fie reunite”, a explicat autorul principal al noului studiu, Nozair Khawaja.