Eduard Hellvig – fost șef SRI din mandatul lui Iohannis – îl critică pe actualul ministru al Apărării, Ionuț Moșteanu: „O fâstâceală în fața provocării”

Fostul șef al SRI, Eduard Hellvig, îl atacă în mod direct pe actualul ministru al Apărării, Ionuț Moșteanu, în contextul dronei rusești care a încălcat spațiul aerian al României. Hellvig consideră că autoritățile românești n-au fost eficiente în gestionarea acestei situații, în condițiile în care aveau ca exemplu și cazul recent al Poloniei: „E clar pentru toți, mai ales după roiul din Polonia, golanii vor să învârtă bățul prin jar pentru a genera scântei”.

Hellvig îl indică în principal pe ministerul Apărării, Ionuț Moșteanu, apreciind că „bâlbâiala de la biroul cu steaguri, explicațiile la explicații, degetul îndreptat către echipaj arată slăbiciune politică nepotrivită cu vremurile”. „Conducerea politică a apărării naționale trebuie să își ridice nivelul de evaluare a situațiilor și să înțeleagă că forța nu înseamnă neapărat foc la gura țevii. Trebuie statură, putere mentală, orientare și nervi de fier”, mai spune Hellvig,

Reamintim, ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a explicat, duminică seară, în legătură cu incidentul dronei rusești, că a analizat raportul complet al misiunii „de aseară” și că a discutat cu colegii implicați, chiar și cu pilotul care a condus formația de F-16. „Piloții au avut autorizarea să doboare drona, însă în momentele în care au avut contact direct au evaluat riscurile colaterale și au decis să nu deschidă focul. E o decizie de profesionalism și responsabilitate”, a transmis Moșteanu.

Postarea integrală a lui Eduard Hellvig

„Ce găsește drona la Steaua București? Sâmbătă către seară, o dronă somnambulă ne-a vizitat dinspre dormitorul golanilor. Cum scrie și la primul ajutor, cu somnambulii trebuie să fii delicat: nu lași cuțite la vedere, le eliberezi traseul, îi ferești de taburete lăsate alandala și îi duci ușurel înapoi în pat. Am făcut și noi cum scrie la carte, cu notabila excepție a ultimului gest, care ne-a fost inaccesibil; cum spuneam, în dormitor era plin de golani. Așa că am îndreptat-o ușurel către mai departe, să-și găsească bun culcuș unde o ști.

O ajunge în altă casă de om vigilent și va fi treaba lor cum s-or descurca.  Precum în vechiul banc cu victima care cade la intersecția străzilor Quinet și Academiei. O mutăm pe Academiei.

Episodul dronei de weekend spune totuși câte ceva în plus și detonează o muniție hibridă care nu pocnește cu flamă.

Știm, decizia de a lovi drona stătea legal în mâinile piloților de vânătoare. Iar în cer, câteodată, nu e ca pe Pământ. Oamenii au decis cum au crezut de cuviință raportat la situația din cer, dar și la cea de pe Pământ. Nu avem de ce să ne îndoim că au respectat instrucțiunile și au tratat cu profesionalism o situație delicată. În fond, nu ne dorim defel o armată pe steroizi care întunecă judecata. Plus că NATO, ca filosofie, nu agreează atitudinea “trigger happy”.

Dar parcă așteptam ca în reacția ministerială de după incident să nu se arate chiar din primul paragraf în mâinile cui a stat responsabilitatea. Pentru cineva care gestionează politic apărarea nației, în cer și pe pământ, parcă așteptam ceva asumare politică, un pic de protejare a unor militari aflați la datorie. Cumva să ni se spună că “băieții mei au făcut ce trebuie, legal și profesional, lăsați-i în pace, discutați cu mine.”

În realitate, în loc de mesajul politic hotărât la care ne așteptam, ministrul apărării ne povestește alambicat de pe Pământ cum au stat lucrurile pe cerul patriei. Prin povestirea fără talent, ne lasă impresia pregnantă a ezitării. Iar asta este muniția cea mai devastatoare pe care drona a detonat-o de fapt în societatea noastră.

E clar pentru toți, mai ales după roiul din Polonia; golanii vor să învârtă bățul prin jar pentru a genera scântei. Pentru a acredita în inimile publicului de acasă ideea că războiul e cu întreg NATO. Pentru a galvaniza o societate (a lor), pentru a testa coeziunea (a noastră), pentru a spori starea de nervozitate politică în zonă. Pentru a răni societăți întregi deja fezandate prin dezinformări. Acestea deja nu mai sunt secrete. În paranteză fie spus, cei care urlă constant că România este împinsă în război prin ajutarea Ucrainei sunt aceiași care acum se lamentează cel mai vocal că Geranul nu a fost pulverizat.

Incidentul nu este strict militar, sau, mai bine zis, nu este în nota esențială militar. Lovește în atitudinea politică a tuturor forțelor care au consimțit să sprijine Ucraina în ultimii trei ani. Erodează baza bunei credințe și strecoară un sentiment de îndoială: este oare politicul la aceiași parametri de pricepere cu militarii din subordine?

Faptul că drona a fost remarcată de sisteme, că a fost reperată, identificată și însoțită poate fi o modalitate de gestionare potrivită. Decizia profesională de la manșă denotă calcul calm și cumpătare. Însă bâlbâiala de la biroul cu steaguri, explicațiile la explicații, degetul îndreptat către echipaj arată slăbiciune politică nepotrivită cu vremurile. O fâstâceală în fața provocării. Ratarea unei bune ocazii de a răspunde cu sec “V-am văzut, am fost acolo, vom lua în continuare măsurile cele mai potrivite.”

Conducerea politică a apărării naționale trebuie să își ridice nivelul de evaluare a situațiilor și să înțeleagă că forța nu înseamnă neapărat foc la gura țevii. Trebuie statură, putere mentală, orientare și nervi de fier. Momentan, raportat la realități, singurul ministru al apărării care se menține în standarde rămâne, din păcate, Adrian Bumbescu.”