După 90 de ani, la Sibiu a fost recreată Uniunea Oierilor din România / Problemele de azi sunt asemănătoarele cu cele de aproape un secol: Valorificarea produselor, impozite și taxe, înmulțirea urșilor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Peste 120 de ciobani și reprezentanți ai asociațiilor de oieri din întreaga țară au creat săptămâna trecută, la Sibiu, Uniunea Oierilor din România.

Președinte a fost ales Vonica Maniu, originar din Poiana Sibiului, cu afaceri în prezent în zona Dobrogei. Prima dată, oierii s-au unit într-o uniune acum 90 de ani, în noiembrie 1935, relatează Turnul Sfatului.

Crearea noii structuri a fost decisă chiar la a doua întâlnire de organizare, în care a fost aleasă conducerea și consiliul director. Decizia de constituire a unei uniuni a oierilor a fost luată pentru ca aceștia să aibă o voce unică în dialogul cu autoritățile, mai ales în contextul unor măsuri precum interzicerea exporturilor în Uniunea Europeană.

Vonica Maniu consideră că această uniune este „o necesitate”, deoarece „în ultima vreme oierii sunt destul de dezbinați și nu mai este cineva care să le reprezinte interesele”.

Astfel, scopul uniunii este să îi aducă pe oieri împreună pentru a avea o voce comună: „E nevoie de o voce comună, care să poată discuta cu autoritățile. Fiind împreună e clar că această voce ar trebui să fie mai bine ascultată și auzită”.

În noiembrie 1935, în publicația Universul apărea un scurt anunț, în partea de jos a paginii 3, cu titlul „Congresul oierilor. Sibiu, 18 Noembrie”. Textul anunța unde va avea loc evenimentul, cine va participa la el, precum și principalele teme de dezbateri.

Într-o ediție din 1936 din ziarul „Porunca Vremii” citim un reportaj despre „al doilea congres al Uniunii oierilor din țară”, care a avut loc tot în noiembrie, de data aceasta la Târgu Jiu.

În cadrul ședinței festivei, participanții au subliniat atunci, ca și acum de fapt, că oieritul este „o însemnată ramură a economiei noastre naţionale”. De fapt, problemele abordate în 1936 erau aproximativ aceleași pe care le abordează crescătorii de oi în prezent: „creșterea oilor la noi”; „problema laptelui în țara noastră”; „fondul de valorificare a produselor oierești”, „valorificarea lânei”.