Dragoș Dincă: Decalajul dintre localitățile din România se poate accentua din cauza costurilor de accesare a fondurilor europene/ Reorganizarea administrativ-teritorială înseamnă costuri care ar putea fi mai mari decât beneficiile/ Ce costuri presupune pentru cetățean desființarea unui județ

Costurile accesării proiectelor europene nu sunt de neglijat, pot să urce la achiziția de autobuze electrice, de exemplu, și la 300 de mii de lei a spus Dragoș Dincă, conferențiar universitar doctor la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, la conferința „România dezvoltată cu 90 miliarde euro de la UE. Ce urmează?”, organizată de G4Media și Economedia. El a afirmat că în aceste condiții se adâncesc decalajele între localitățile bogate și cele sărace.

Declarațiile pot fi urmărite în materialul video de mai jos de la minutul 18.

„Nu există o evaluare exactă a ceea ce înseamnă costuri de accesare. Orice finanțare presupune niște costuri. Costurile acestea nu sunt ignorat sau de neglijat. Vă dau un exemplu simplu:  proiecte POR, achiziții autobuze electrice. Știți cât costă un proiect ca să depui efectiv cererea de finanțare? Undeva la 300.000 lei. Este un un cost enorm pe care nu oricine și-l permite. Am întâlnit primari care spuneau: Bun, e frumos să avem autobuze electrice, dar ce se întâmplă dacă eu cheltui 300.000 lei și rămână cu cheltuiala, cu niște studii făcute sau proiecte de finanțare? Mai bine mă apuc și fac trei băncuțe, niște tufe și lucrurile astea se văd. Deci este un risc, un cost foarte mare. De aceea, ca perspectivă de viitor, eu cred că trebuie să vedem sau analizăm niște lucruri petrecute, să vedem lecțiile învățate, să ajungem de fapt în zone aceasta de birocrație, pentru că aceste costuri sunt generate de birocrația internă. S-ar putea dacă tragem linie, să vedem că beneficiul este mult mai mic decât îl vedem noi în 60 de miliarde. Din perspectiva aceasta a costurilor de accesare, eu văd un alt risc. Riscul este acela de a genera decalaje în între localitățile din România. Pe românește spus, bani trag  la bani. Dacă o comunitate este dezvoltată și are deja resurse, poate să acceseze și mai multe resurse. O localitate săracă nu-și permite să plătească costul accesării de diferite proiect și lucrurile astea se văd.
 
Sunt localități care deja au luat mare avânt, au foarte multe investiții, au fost multe proiecte,  altele cele care nici măcar nu se pot gândi la chestiunea asta. Teoretic, fondurile guvernamentale ar trebui să compenseze de fapt această capacitate de atragere a formelor europene, să fie o formă de sprijin pentru localitățile mici, sărace. Numai că lucrul acesta nu s-a întâmplat. Fondurile guvernamentale au fost distribuite către toată lumea sau către nimeni. Depinde de niște criterii nu foarte nu foarte clare. Lucrurile acestea cred că trebuie să avem în vedere când privim spre viitor. Ce a funcționat, ce nu a funcționat în trecut.”

Citește integral pe economedia.ro