Dr. Floricica Aliș, medic specialist radioterapie, Spitalul de Oncologie MedLife Brașov: „Avantajele radioterapiei sunt timpul mai scurt de tratament, efectele adverse mai ușor de tolerat și faptul că este un tratament local, non-invaziv, fără internare continuă”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Numărul cazurilor de cancer este în continuă creștere, iar vârsta la care este diagnosticat scade, însă, din fericire, și metodele de tratament avansează și se personalizează, cu rezultate tot mai bune. În plus, în rețeaua MedLife, toate cazurile sunt discutate în tumor board-uri, în care o echipă complexă de specialiști decide cea mai bună opțiune de tratament pentru fiecare pacient în parte. Întotdeauna echipa este formată din oncologi, radioterapeuți, imagiști, anatomo-patologi și chirurgi, cărora, de multe ori, li se adaugă medici de diferite specialități: ginecolog, pneumolog, internist etc.

Cum funcționează radioterapia

Radioterapia este un tratament oncologic care folosește radiații ionizante pentru distrugerea celulelor tumorale și poate avea trei scopuri: curativ (adică vindecă boala sau o controlează pe termen lung), adjuvant sau neo-adjuvant (adică micșorează tumora înainte de extirparea chirurgicală sau distruge eventualele celule microscopice nedetectabile la imagistică, pentru a preveni recidiva) sau paliativ (adică ameliorează simptomele, precum durerea sau sângerarea și îmbunătățește calitatea vieții).

Durata și numărul ședințelor de radioterapie diferă în funcție de localizarea și particularitățile tumorii, de tehnicile și aparatele folosite, precum și de statusul de performanță și vârsta pacientului, explică dr. Floricica Aliș, medic specialist radioterapie la Spitalul de Oncologie MedLife din Brașov și la Centrul Medical MedLife din Sfântu Gheorghe.

„Unele tratamente cuprind 25 de ședințe, adică 10 minute pe zi, consecutiv, pe când tehnologia mai recentă, precum stereotaxia, potrivită pentru tumorile mici, presupune un număr redus de ședințe, între una și cinci, cu doză mai mare”, spune medicul. Doza mai mare, completează ea, nu ar trebui să sperie pacienții – este doar o tehnică mai performantă, cu același scop, de distrugere a celulelor tumorale.

Pentru o tumoră pulmonară de mici dimensiuni, dă exemplu dr. Aliș, unde chirurgia nu este posibilă (pentru că pacientul are comorbidități sau refuză intervenția chirurgicală), radioterapia stereotactică e indicată. Într-un cancer de sân, însă, după chimioterapie și chirurgie, radioterapia convențională, cu doze mai mici, este mai potrivită, pentru că trebuie tratată o zonă mai mare.

Cele mai frecvente tipuri de cancer pe care dr. Aliș le vede în cabinet sunt de sân, prostată și rect, la oameni de peste 50 de ani, deși a avut și cazuri sub 50.

Pregătirea pentru radioterapie și potențialele efecte secundare

Traseul este următorul, explică dr. Aliș: pacientul vine la consultație, se stabilește indicația de tratament și apoi se fac niște simulări pe un aparat CT, în care pacientul trebuie să stea în poziția potrivită, confortabilă și reproductibilă.

Această poziție e reprodusă la fiecare ședință de radioterapie, cu ajutorul mijloacelor de contenție, în funcție de localizarea tumorii (de exemplu, cu un suport pentru genunchi, călcâie, saltea vacuum sau mască termorezistentă care se pune în apă caldă, se mulează pe fața pacientului, ca o mască cosmetică, și apoi devine rigidă, pentru a imobiliza capul în timpul ședinței). Apoi pacientului i se fac niște puncte de tatuaj – adică niște semne mici cu un marker pe piele, care ajută la reproducerea poziției la fiecare ședință.

Tot acest proces este urmat de etapa de planificare, pe care o fac medicul radioterapeut și fizicianul medical. După această etapă de pregătire, pacientul face tratamentul efectiv, la care sunt prezenți cei doi, plus tehnicienii medicali.

„Unii pacienți se sperie de mască”, spune dr. Aliș, „dar ar trebui să știe că pot respira prin ele. Unele au decupaj la ochi, iar în buncărul de tratament există microfon și cameră video, deci pacienții pot comunica cu echipa medicală care îi monitorizează în permanență”.

Tratamentul în sine nu doare, iar potențialele efecte adverse acute pot apărea în timpul tratamentului și se pot prelungi 1-3 săptămâni, apoi se reduc în intensitate. Primele evaluări imagistice ale tumorii se fac la minimum o lună, iar intervenția chirurgicală poate avea loc după 4-6 săptămâni de la finalizarea radioterapiei. Efectele secundare frecvente sunt oboseala, radiodermita (adică înroșirea pielii iradiate, ca după stat la soare), probleme digestive (dacă tratamentul e zona pelvisului) și căderea părului – dacă iradierea se face pe pielea capului, și doar pe suprafața iradiată (deci nu cade tot părul, iar în câteva luni crește la loc).

Alte posibile efecte secundare de care toți pacienții ar trebui să fie informați sunt fibroza (îngroșarea țesutului tratat) și infertilitatea (care poate fi temporară sau definitivă, dacă radioterapia se face în zona genitală). „Avantajele radioterapiei sunt timpul mai scurt de tratament, efectele adverse mai ușor de tolerat și faptul că nu necesită internare continuă. În plus, este un tratament local și non-invaziv”, afirmă dr. Aliș.

Când e indicată radioterapia

Nu există răspunsuri standard, explică dr. Floricica Aliș. Deciziile de tratament depind de stadiul și localizarea tumorii, de eventualele contraindicații sau comorbidități ale pacientului, chiar de existența unor tumori anterioare. De foarte multe ori însă, tratamentul presupune radioterapie singură, tratament sistemic singur sau cele două combinate, cu sau fără chirurgie.

Cancerele de col în stadiu inoperabil, exemplifică medicul, pot fi tratate curativ cu radioterapie concomitent cu chimioterapie, urmate de brahiterapie (o formă de radioterapie prin care se introduc surse radioactive direct la nivelul tumorii). Cancerele de rect în stadii mai avansate presupun tratament combinat între radioterapie și chimioterapie, urmate de intervenția chirurgicală, atunci când este posibil.

Cancerele de prostată în stadiile incipiente pot fi tratate doar prin radioterapie (dacă intervenția chirurgicală nu este posibilă), pe când cele cerebrale au în principal indicație chirurgicală, dacă e posibil – dar și aici, dacă tumora nu se poate extirpa complet, e nevoie și de radioterapie.

În unele cazuri, radioterapia se folosește pentru „a pregăti terenul” pentru intervenția chirurgicală, adică tumora este întâi micșorată, apoi extirpată.  E bine de știut că radioterapia se poate utiliza și în cazul recidivelor tumorale pentru cazurile care au efectuat radioterapie anterior și trebuie să țină cont de mai multe aspecte, precum planul de tratament anterior, dozele utilizate și perioada care a trecut de la ultima ședință de radioterapie (e nevoie de minimum șase luni).

Dr. Aliș dă exemplul unei paciente cu cancer de col uterin tratată cu radioterapie în 1990, care a recidivat în 2024: „Pentru că trecuse mult timp de la ultima ședință de radioterapie, am tratat un volum mai mic cu doze curative, am iradiat strict tumora”. „Întotdeauna respectăm deciziile pacienților, dar obligația noastră e să le explicăm atât beneficiile, cât și riscurile la care se supun nefăcând un anumit tratament,” subliniază dr. Aliș.