Doi jucători de ruletă politică: Marine Le Pen și Nigel Farage

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Condamnată în apel la patru ani închisoare, dintre care unul cu executare sub formă de arest la domiciliu sub control de brățară electronică, pentru deturnare de fonduri publice când era deputată în Parlamentul European, lidera partidului Reunirea Națională (RN, dreapta populistă/extremă), Marine Le Pen a anunțat că va candida în alegerile prezidențiale din aprilie – mai 2027, având în vedere că va face recurs împotriva sentinței Curții de Apel Paris.

Liderul partidului Reform UK (dreapta populistă), Nigel Farage, a anunțat că demisionează din funcția de deputat în circumscripția Clacton (comitatul Essex, sud-estul Angliei), provocând un scrutin parțial, în urma acuzațiilor că nu a declarat în registrul de interese donații și beneficii importante, el declarându-se nevinovat.

Le Pen a fost deja condamnată pentru deturnare de fonduri de două instanțe, dar susține că ele se pot înșela și că recursul său la cea mai înaltă instanță a Franței este suspensiv de executarea pedepsei, așa încât ea va putea face campanie electorală fără brățară electronică, dat fiind că în apel pedeapsa de ineligibilitate pronunțată anul trecut de instanța de fond a fost redusă la 15 luni și deci a fost executată.

Pe lângă faptul că decizia de la Curtea de Casație poate să-i fie defavorabilă și atunci, dacă înfățișarea are loc în următoarele luni, ce va face? Săptămâna trecută ea declarase că nu va face campanie electorală cu brățară electronică. Turul 1 al alegerilor prezidențiale este programat pentru 18 aprilie 2027, iar campania neoficială a început deja. O decizie nefavorabilă în justiție ar putea lăsa RN fără candidat în acel scrutin în care Franța va alege un succesor lui Emmanuel Macron care nu mai poate candida după două mandate. Teoretic, dacă Le Pen pierde în justiție și este aleasă în turul al doilea, atunci ea va merge la Palatul Elysee unde va fi în stare de arest la domiciliu cu brățară electronică la picior.

Înaintea deciziei Curții de Apel atât Le Pen (57 de ani), cât și președintele RN, euro-deputatul Jordan Bardella (30 de ani) erau dați constant în fruntea sondajelor la turul 1 al prezidențialelor. Dar în ultimele luni Bardella avea un scor cu 4 – 5% superior lui Le Pen 936 – 37% față de 31 – 33%).

Le Pen și susținătorii ei au declarat tot timpul că nu justiția trebuie să dedă dacă are sau nu dreptul să candideze și că electoratul trebuie lăsat să decidă. Curtea de apel, scurtând perioada de ineligibilitate i-a făcut pe plac. Numai că din punct de vedere politic și moral Le Pen se prezintă în fața electoratului cu o condamnare penală pentru deturnare de fonduri publice, pronunțată deja de două instanțe.

Într-un fel, este de înțeles îndârjirea cu care Le Pen luptă pentru a patra candidatură la prezidențiale, după cele din 2012, 2017 și 2022. Ea are meritul de a fi transformat Frontul Național înființat în 1972 de tatăl ei, Jean Marie Le Pen (decedat în 2025), un partid de extremă dreaptă, depozitar al unui vot de protest, în Reunirea Națională (din 2018), un partid populist-conservator, cu șanse bune de accedere la putere.

Dar încăpățânându-se să candideze cu cel puțin două sentințe penale împotriva ei, la nouă luni de la cel mai important scrutin din Franța, ea riscă să compromită șansele RN, în condițiile în care partidul are în Bardella un candidat viabil.

Nigel Farage s-a angajat și el într-un joc de noroc politic. Confruntat cu acuzații că nu a declarat o donație de cinci milioane de lire sterline din partea unui miliardar din domeniul criptomonedelor și nici beneficii din partea unui bărbat condamnat pentru fraudă în Statele Unite care-i asigurase securitatea și servicii de media socială, Farage a declarat că nu a făcut nimic ilegal și a anunțat că demisionează din funcția de deputat, alegând să candideze în scrutinul parlamentar parțial ce va urma.

Cu alte cuvinte, ca și Le Pen, el face apel la decizia electoratului. Numai că aici sunt câteva diferențe. Farage nu este acuzat de delicte penale, ci de nerespectarea regulilor parlamentare. Farage este investigat de comisarul parlamentar pentru standarde și dacă este găsit vinovat poate fi suspendat din Camera Comunelor prin votul plenului, iar dacă această suspendare este mai lungă de 10 zile lucrătoare, atunci el poate fi demis din funcție dacă minimum 10% dintre alegătorii din circumscripție semnează o petiție de rechemare pe timp de șase săptămâni. Deci Farage poate fi demis chiar dacă este reales, pentru că ancheta parlamentară continuă.

Gestul liderului Reform UK a fost imediat criticat de celelalte partide, iar Partidul Laburist al premierului Keir Starmer, Partidul Conservator, Partidul Liberal Democrat și Restore Britain (extrema dreaptă) au anunțat că nu vor înainta candidați la Clacton. Confruntat cu acest boicot și cu un absenteism masiv, Farage își poate vedea ruinat gestul politic, cu consecințe pentru partid care conduce în sondajele de opinie în continuu din mai 2025.

Dar, ca și Le Pen, Farage este cel care a făcut din Reform UK un partid cu șanse de a ajunge la putere. Fără el, partidul practic nu există.

Le Pen și Farage folosesc amândoi narațiunea populistă, potrivit căreia ei reprezintă vocea celor nebăgați în seamă, fie de partidele tradiționale, fie de mass media “mainline”, iar “establishmentul” folosește mijloace incorecte pentru a le bara calea către putere. Dar până la urmă amândoi au ajuns să nege înseși procedurile democratice într-un stat de drept și să facă apel la popor ca ultim arbitru. Un joc de ruletă politică pasibil de a avea un deznodământ extrem de neplăcut pentru ei.