Divergențele privind schema de mobilitate pentru tineri împiedică resetarea relațiilor dintre Regatul Unit și UE

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Divergențele semnificative în negocierile privind resetarea relațiilor dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană persistă, în ciuda recentei promisiuni a lui Keir Starmer de a readuce Marea Britanie „în inima Europei”, după eșecul electoral suferit săptămâna trecută, arată The Guardian, citat de Rador. Regatul Unit dorește să limiteze la sub 50.000 numărul tinerilor din UE care ar putea veni în țară printr-un program de mobilitate post-Brexit.

UE a respins deja ideea unui plafon și dorește vize nelimitate, cu o revizuire anuală a numărului de participanți, care să permită introducerea unei „frâne de urgență” asupra programului dacă acest lucru devine dezirabil din punct de vedere politic.

Regatul Unit nu este dispus să facă concesii nici în privința taxelor universitare „interne” pentru cetățenii UE, deși se poate argumenta că acest subiect nu a făcut niciodată parte din cele relevante pentru resetarea relațiilor.

Catherine Barnard, profesoară de drept european la Universitatea Cambridge, a declarat despre negocierile privind programul de mobilitate pentru tineri: „Mă tem că lucrurile sunt în continuare foarte dificile. Nu am auzit nimic care să sugereze că situația este mai bună decât acum o lună.”

Programul de mobilitate pentru tineri reprezintă principala prioritate a capitalelor europene, oferind persoanelor sub 30 de ani posibilitatea de a călători dintr-o țară în alta pentru a munci, studia, lucra ca au pair sau pur și simplu pentru a experimenta viața într-o țară străină.

Când au început discuțiile privind resetarea relațiilor, în urmă cu un an, s-a discutat despre un plafon de 70.000 de participanți, însă surse apropiate negocierilor afirmă că intervalul avut acum în vedere este între 40.000 și 50.000, reflectând preocuparea Partidului Laburist în legătură cu nivelul imigrației.

Guvernul britanic a refuzat să comenteze asupra limitei propuse, precizând doar că aceasta s-ar situa la „zeci de mii”.

În culisele negocierilor există însă nemulțumire la nivelul UE față de refuzul Regatului Unit de a face concesii într-un domeniu pe care ambele părți îl consideraseră esențial pentru promovarea unei mai bune înțelegeri reciproce.

Ben Brindle, cercetător la Migration Observatory, a declarat: „Un plafon de 50.000 ar fi similar schemei australiene YMS. Totuși, în timp ce schema australiană este puternic sub-utilizată (45.000 de locuri în 2025, dar doar 8.200 de vize acordate), cererile cetățenilor UE pentru aceste vize de mobilitate ar avea șanse mult mai mari să atingă plafonul, deoarece populația tânără din UE este considerabil mai mare decât cea a Australiei.”

Brindle a adăugat că „ceea ce contează cu adevărat este durata vizei YMS pentru cetățenii UE”. Cu cât aceasta ar fi mai scurtă, cu atât cetățenii europeni ar avea mai puțin timp pentru a găsi locuri de muncă eligibile pentru vize de muncă sau pentru a întemeia relații care să le permită ulterior obținerea unei vize familiale.

Surse europene au afirmat că celelalte componente ale resetării relațiilor, inclusiv acordul sanitar și fitosanitar (SPS) menit să reducă birocrația pentru exporturile de alimente și băuturi, sunt „în totalitate” în interesul Regatului Unit.

„Mulți se întreabă: ce câștigăm noi, UE, din toate acestea?”, a declarat un diplomat european. „Nu va exista niciun summit dacă nu există un acord.”

În contextul în care Donald Trump generează tensiuni în relația transatlantică, riscul politic al unei apropieri de UE printr-un program temporar de vize este perceput ca fiind la un nivel minim.

Acordul privind resetarea relațiilor era inițial așteptat până la sfârșitul acestei luni, însă calendarul a fost amânat, iar următorul summit dintre Regatul Unit și UE nu se preconizează să aibă loc înainte de sfârșitul lunii iunie sau începutul lunii iulie.

În weekend, Starmer a sugerat că va susține o colaborare mai rapidă și mai profundă cu UE, semnalând dorința de a reduce diferențele din negocieri. „Trebuie să fim mai aproape de Europa”, a declarat el pentru Observer. „Vreau să spun asta răspicat, fără rețineri, fără jumătăți de măsură.”

Una dintre cele mai dificile probleme rămâne cea a taxelor universitare interne, care ar permite cetățenilor UE să studieze în Regatul Unit la aceleași costuri ca studenții britanici – și invers – în loc să plătească taxe internaționale care, de exemplu, la Universitatea Cambridge variază între 32.000 și 70.000 de lire sterline.

Regatul Unit susține că taxele universitare nu au făcut parte din înțelegerea comună privind resetarea relațiilor și că, prin urmare, nu este obligat să negocieze acest aspect.

Traducerea Rador: Matei Stașencu