Digitalizarea legislativă în România versus Republica Moldova. Mare parte din informații sunt online și accesibile, dar trebuie să le căutăm prin hățișul site-urilor sau în documente scanate

România și Republica Moldova. Două țări care trec printr-un amplu proces de digitalizare. Iată un motiv pentru care se cade să apelăm la o comparație între cele două și să analizăm câteva aspecte ce țin tocmai de digitalizarea procesului de luare a deciziilor. Ce practici se implementează? Cum? Cine recurge la soluții mai eficiente, în acest caz?

Peste 500 de legi noi au fost adoptate anul trecut de Parlamentul României (299) și de cel al Republicii Moldova (204), unul bicameral, cu 465 parlamentari, și altul unicameral, cu 101 aleși. Dacă analizăm, în schimb, activitatea legislativă a celor două guverne, în România avem peste 4.000 de hotărâri și ordine, în schimb, în Republica Moldova, de trei ori mai puține. Ne diferențiază însă foarte mult faptul că în România, spre deosebire de Republica Moldova, se legiferează foarte mult prin ordonanțe și ordonanțe de urgență, 237 la număr, în anul 2020. Și mai îngrijorător în România este că acest număr de acte legislative emise de Guvern este cel mai mare din ultimii 4 ani. Cu toții ne aducem aminte de celebrul pachet de 25 de ordonanțe de urgență adoptat în februarie 2020 într-o singură seară, acțiune care a fost catalogată de APADOR-CH drept „o forțare a principiilor democratice”.

Digitalizarea proceselor legislative este foarte relevantă pentru activitatea de monitorizare a dezbaterilor legislative și a întregului proces de adoptare a unui act normativ, de la anunțul de intenție, și până la promulgarea în Monitorul Oficial. Cu ajutorul tehnologiei, urmărim în timp real, zilnic, peste 3.000 de surse de informare din România și câteva zeci de surse în Republica Moldova.

Citește integral pe economedia.ro