Destinul unui patriot: In Memoriam Mircea Răceanu (1935-2026)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

O veste extrem de tristă. S-a stins din viață diplomatul Mircea Răceanu, cel condamnat la moarte de „justiția” dictaturii lui Ceaușescu pentru „infracțiunea de trădare”. Trădare a cui? A celui care prigonea o națiune întreagă și reprima orice urmă de libertate? Ne-am cunoscut personal în 1990, am devenit rapid prieteni. Scrisesem despre el în presa americană. Povestisem cum a devenit din vlăstar al nomenclaturii comuniste un autentic opozant. Un om care și-a riscat viața pentru ideile în care credea. Ne-am văzut adeseori, era o vreme când ne întâlneam lunar să luăm lunchul împreună și să discutăm situația politică din România și din lume.

M-am consultat cu Mircea în repetate rânduri și am putut admira luciditatea și calmul cu care judeca diverse situații. Nu era vindicativ, dar nici nu dorea să participe, chiar prin tăcere, la perpetuarea minciunii. Era fiul vechii activiste comuniste Ileana Răceanu, născută Papp, și al militantului Andrei Bernath, membru al CC al PCR, ucis la Râbnița în 1944. După război, Ileana Răceanu a fost membră în CC al PCR, apoi PMR. A fost căsătorită cu ceferistul clujean Grigore Răceanu, veteran comunist și critic neîmpăcat al lui Gheorghiu-Dej. Mircea și tatăl său m-au vizitat aici la Washington când acesta din urmă, tatăl său adoptiv, l-a vizitat aici. Mircea a studiat relații internaționale la Moscova. Era ocrotit de vechii prieteni ai mamei sale, soții Petre și Ecaterina Borilă.

Despărțirea lui Mircea de comunism s-a petrecut în anii ’60. A știut să-și păstreze gândurile pentru un cerc intim. Dar vedea cumplita degenerare a regimului pentru care luptaseră cândva ai săi. În 2006, l-am invitat să facă parte din Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Întâi a acceptat, apoi m-a rugat să-l înțeleg, simțea că e mai bine să ne susțină din afara organismului creat în luna martie a acelui an. L-am pomenit recent la un lunch cu prietenul nostru comun Ștefan Niculescu Maier. A făcut ceea ce trebuia făcut în acele timpuri strâmbe. A îndreptat, cu riscul vieții, ceea ce credea — și nu greșea — că trebuia îndreptat. A participat la lămurirea factorilor de decizie americani privitor la jocurile duble ale lui Ceaușescu. A fost unul dintre cei care a știut despre pregătirea bombei politice cunoscută drept „Scrisoarea celor 6”. Dacă ar fi vorbit în ancheta de la Securitate, Scrisoarea nu mai ajungea în Vest. N-a vorbit. Grigore Răceanu a fost unul dintre cei 6.

Prin curajul și onestitatea dovedite în lupta împotriva dictaturii comuniste, Mircea Răceanu a intrat în ceea ce numesc istoria onoarei la români. Să se odihnească în binemeritata pace!