Deslușirea long-COVID: Oamenii de știință încearcă să înțeleagă cum și de ce apare Covidul de lungă durată și să dezvolte un test pentru această afecțiune

Oamenii de ştiinţă ar putea fi mai aproape de a desluşi misterele sindromului de Covid de lungă durată, transmite News.ro. Două noi cercetări publicate în această săptămână au descoperit câteva diferenţe potenţial esenţiale în sângele şi oragnele persoanelor diagnosticate cu această afecţiune cronică, comparativ cu cele care nu au fost diagnosticate. Aceste diferenţe i-ar putea ajuta pe cercetători să dezvolte teste de diagnosticare precise pentru această afecţiune şi să ofere indicii importante pentru a înţelege cum şi de ce apare Covidul de lungă durată.

Cazurile de Covid de lungă durată sunt în scădere, potrivit estimărilor, dar mulţi oameni continuă să se lupte cu simptomele.

În termenii cei mai simpli, se crede că persoanele cu Covid de lungă durată au o varietate de simptome persistente cauzate de infecţia iniţială cu noul coronavirus (SARS-CoV-2), dar există încă multe întrebări fără răspuns cu privire la această afecţiune, inclusiv definiţia sa precisă.

În prezent, sindromul de Covid de lungă durată se bazează pe un diagnostic prin excludere, ceea ce înseamnă că este diagnosticat după ce au fost excluse alte explicaţii plauzibile pentru boala unei persoane.

Există simptome comune comune în cazul Covid prelungit, cum ar fi oboseala cronică şi „ceaţă cerebrală”, dar încă nu există un test simplu pentru a identifica o persoană cu această boală.

Persoanele care se recuperează după Covid-19 constată adesea că testele de rutină deseori nu dezvăluie că ceva este în neregulă, astfel încât medicii presupun uneori în mod greşit că un Covid de lungă durată ar putea fi o formă de depresie sau anxietate, sau chiar că nu este nimic în neregulă şi totul este în mintea persoanei consultate.

Acum, două studii mici, dar foarte detaliate, publicate în această săptămână oferă informaţii despre biologia din spatele sindromului Covid de lungă durată.

Dacă studiile vor putea fi reproduse ar putea indica potenţiali biomarkeri pentru această afecţiune cronică, care afectează numai în Statele Unite aproximativ 6% din toţi adulţii americani sau peste 15 milioane de persoane, potrivit celor mai recente date ale Centrelor pentru controlul şi prevenirea bolilor (CDC).

Biomarkerii ar putea oferi oamenilor de ştiinţă o modalitate de a măsura în mod obiectiv cine are Covid de lungă durată şi dacă acesta se poate ameliorea cu un tratament experimental.

„Ar putea fi o validare pentru comunitate că nu este vorba doar de o grămadă de oameni care se plâng de ceva inexistent. Există diferenţe biologice între persoanele care au oboseală persistentă, probleme cognitive şi sindromul de tahicardie posturală (PoTS), şi cred că acest lucru este important”, a explicat pentru CNN dr. Daniel Griffin, expert în boli infecţioase la Universitatea Columbia, care tratează pacienţi cu Covid prelungit, dar care nu a fost implicat în noile studii.

Noi indicii din testele de sânge

Primul studiu arată că pacienţii cu Covid de lungă durată prezintă diferenţe clare în ceea ce priveşte funcţia imunitară şi hormonală faţă de pacienţii care nu suferă de această afecţiune, potrivit cercetătorilor de la Yale şi Mount Sinai.

Informaţii cheie din acest studiu:

Este primul studiu care identifică biomarkeri specifici din sânge pentru identificarea precisă a pacienţilor cu Covid de lungă durată.
Utilizând un algoritm de învăţare automată, studiul a reuşit să distingă persoanele cu Covid lung de cele fără Covid, cu o precizie de 96%.
Printre cele mai notabile disparităţi ale biomarkerilor s-au numărat indicii de perturbare a sistemului imunitar, reactivarea virusurilor latente (precum Epstein-Barr şi alte virusuri herpetice) şi reduceri semnificative ale nivelului de cortizol.
Studiul, publicat în ediţia din 25 septembrie a revistei Nature, este prima cercetare care prezintă biomarkeri specifici din sânge care pot identifica cu exactitate pacienţii cu Covid de lungă durată.

Printre biomarkerii cheie se numără activitatea anormală a celulelor T, reactivarea viruşilor latenţi şi niveluri reduse de cortizol.

Descoperirile deschid calea pentru teste şi tratamente mai personalizate pentru această afecţiune persistentă.

„Aceste descoperiri sunt importante – ele pot oferi informaţii pentru teste mai sensibile şi tratamente personalizate pentru pacienţii cu Covid de lungă durată care, până acum, nu au avut o justificare ştiinţifică dovedită”, a declarat într-un comunicat cercetătorul principal David Putrino, profesor de reabilitare şi performanţă umană şi director al Centrului de cercetare a abilităţilor de la Icahn Mount Sinai şi directorul Centrului Cohen pentru recuperarea după boli cronice complexe.

Potrivit acestuia, recentul studiu revoluţionar stabileşte diferenţe clare în ceea ce priveşte funcţia imunitară şi hormonală între persoanele cu Covid prelungit şi cele care nu au această boală

„Cercetarea este importrantă, deoarece este una dintre primele care ne arată diferenţe clare şi măsurabile în ceea ce priveşte biomarkerii sanguini ai persoanelor cu Covid de lungă durată în comparaţie cu persoanele care s-au recuperat complet după o infecţie acută şi cu un grup de persoane care nu au fost niciodată infectate cu SARS-CoV-2 (virusul care provoacă Covid-19). Acesta este un pas înainte decisiv în dezvoltarea unor protocoale valide şi fiabile de testare a sângelui pentru Covid prelungit”, a subliniat prof Putrino.

Studiul condus de cercetătorii de la Yale şi Mount Sinai a comparat mostre de sânge de la 273 de persoane între ianuarie 2021 şi iunie 2022, care s-au încadrat în trei grupuri principale: cei care au îndeplinit criteriile stricte pentru a fi diagnosticaţi cu Covid de lungă durată, cei care au avut Covid-19, dar s-au recuperat complet şi persoanele fără semne de infecţie.

Medicii de la Mount Sinai au identificat pentru prima dată simptomele lungi ale Covid în 2020, când pacienţii au raportat probleme persistente după un caz iniţial, diagnosticat cu Covid-19. Aceste simptome au inclus tulburări cognitive sau „ceaţă cerebrală”, oboseală extremă, dificultăţi de respiraţie şi dureri cronice.

Centrele pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) afirmă că unul din 13 adulţi (sau 7,5%) din Statele Unite are simptome Covid de lungă durată care durează mai mult de trei luni după ce a avut boala. Mulţi dintre aceşti pacienţi nu au o cauză clară pentru simptomele lor, iar acest studiu oferă noi dovezi pentru motivul pentru care acestea pot exista.

Cercetătorii au subliniat că persoanele care s-au înscris în studiu şi au avut Covid-19 au avut în mare parte infecţii iniţiale uşoare şi, în medie, li s-au prelevat probe de sânge la mai mult de un an după ce s-au îmbolnăvit.

Fiecărui pacient i s-a cerut să completeze un set detaliat de chestionare privind simptomele, istoricul medical şi calitatea vieţii legate de sănătate.

Cercetătorii au prelevat probe de sânge de la toţi pacienţii, au identificat diferenţele şi asemănările de biomarkeri între grupuri şi apoi au aplicat analize de învăţare automată pentru a înţelege mai bine care biomarkeri au fost cei mai eficienţi în a permite algoritmului să identifice pacienţii cu Covid îndelungat.

Cele mai frecvente plângeri pentru persoanele înscrise în grupul Covid de lungă durată au fost oboseala, ceaţa cerebrală şi deficitele de memorie, precum şi PoTS, o creştere anormală a frecvenţei cardiace care face ca inima unei persoane să se accelereze, împreună cu ameţeli şi oboseală, atunci când se ridică în picioare după ce au stat în poziţia culcat.

Echipa a folosit o abordare exploratorie, ceea ce înseamnă că nu au testat nimic în mod special, ci au măsurat o serie de factori în grupurile de pacienţi, inclusiv hormoni, activitate imunitară şi alţi agenţi patogeni.

Cercetătorii au folosit un tip de inteligenţă artificială (AI) pentru a grupa şi sorta cantităţile uriaşe de date generate.

Aproximativ 50% dintre participanţii care au fost examinaţi pentru a face parte din grupul de control nu au putut fi incluşi din cauza simptomelor continue.

În general, algoritmul a reuşit să facă diferenţa între persoanele cu şi fără Covid de lungă durată cu o acurateţe de 96% şi să detecteze afecţiunea pe baza unor caracteristici distinctive detectate în sângele participanţilor din grupul Covi prelungit.

Unele dintre cele mai pronunţate diferenţe dintre grupul de pacienţi cu Covid de lungă durată şi cele două grupuri de control au fost legate de disfuncţiile imunitare şi hormonale.

Aceasta a fost caracterizată de biomarkeri care indică o activitate anormală a celulelor T, reactivarea mai multor virusuri latente (inclusiv virusul Epstein-Barr şi alte virusuri herpetice) şi reduceri semnificative ale nivelului de cortizol.

Echipa a descoperit că persoanele cu Covid prelungit au avut niveluri mai scăzute ale hormonului cortizol dimineaţa în comparaţie cu cei care nu aveau Covid de lungă durată.

În mod normal, nivelurile de cortizol sunt cele mai ridicate dimineaţa, pentru a ajuta la trezirea organismului, şi cele mai scăzute noaptea.

De fapt, nivelurile de cortizol la persoanele cu Covid de lungă durată au fost aproximativ la jumătate faţă de cele înregistrate la persoanele din grupurile de control.

„Aceasta a ieşit în evidenţă ca fiind una dintre diferenţele cheie”, a declarat autorul principal al studiului, dr. Akiko Iwasaki, imunobiolog la facultatea de medicină Yale.

Dintre toate variabilele măsurate în acest studiu, această diferenţă a fost cel mai puternic predictor al faptului că o persoană ar putea avea Covid prelungit.

„Atunci când o persoană are niveluri scăzute de cortizol, are semne de oboseală, greaţă, vărsături, pierdere în greutate, slăbiciune şi durere”, a spus Iwasaki, menţionând că acestea sunt unele dintre aceleaşi caracteristici ale Covidului lung.

În opinia acestuia, nivelurile scăzute de cortizol ar putea contribui la simptome.

Un avertisment, al specialiştilor de la Columbia, este că, deşi mai multe rezultate din studiu au fost semnificative din punct de vedere statistic – ceea ce înseamnă că este puţin probabil să se datoreze întâmplării – nu au fost identificate praguri clare care ar putea oferi medicilor şi pacienţilor o limită pentru a şti când rezultatele sunt normale.

Grupul Covid lung a avut, de asemenea, dovezi de dereglare imunitară. În profilul imunitar profund, persoanele cu Covid lung au avut niveluri mai ridicate de celule imune în sânge numite monocite neconvenţionale şi niveluri mai scăzute ale unui alt tip de celulă imună numită celulă dendritică convenţională de tip 1.

Testele au găsit şi o constelaţie de alte diferenţe, sugerând un sistem imunitar dereglat.

Iar grupul Covid lung a prezentat modificări imunitare care au sugerat că virusurile latente s-au trezit din nou în corpul lor, cum ar fi virusul Epstein-Barr, care provoacă mononucleoza, o infecţie cunoscută mai ales pentru că provoacă oboseală debilitantă. Până la 95% dintre adulţi sunt purtători ai formei latente a virusului Epstein-Barr.

„Un subset al acestor persoane avea niveluri ridicate de anticorpi care sugerează reactivitatea acestor virusuri”, a declarat dr. Iwasaki. „Această reactivare în sine poate contribui la unele dintre aceste simptome”.

Cercetătorii cred că o perioadă lungă de timp Covid poate afecta cumva sistemul imunitar şi împiedica organismul să poată ţine sub control aceşti viruşi „adormiţi” sau latenţi.

O altă teorie este că Covidul lung este un fel de tulburare autoimună, dar un tip de test numit profilarea rapidă a antigenelor extracelulare, sau REAP, pare să doboare această teorie. REAP, care caută răspunsurile imune pe care organismul le-ar putea genera împotriva propriilor organe şi ţesuturi, nu a găsit nicio diferenţă între cei care au avut Covid-19 şi cei care nu au avut.

„Aceste constatări ne arată că persoanele cu Covid de lungă durată trăiesc cu un proces de boală care este observabil cu ajutorul protocoalelor de testare a sângelui stabilite în cadrul studiului, dar care variază şi de la un pacient la altul, în funcţie de istoricul lor medical specific”, a explicat dr. Putrino.

Acest lucru înseamnă că medicii trebuie să îşi asculte pacienţii şi să efectueze o mare varietate de teste fiziologice şi de laborator, adoptând în acelaşi timp o abordare extrem de personalizată a managementului medical al Covid prelungit, a precizat el.

Al doilea studiu, realizat de cercetătorii de la Oxford şi publicat pe 22 septembrie, în Lancet Respiratory Medicine, a folosit imagistica prin rezonanţă magnetică, sau RMN, pentru a scana 259 de persoane care fuseseră spitalizate cu Covid-19.

Echipa de la Oxford a comparat scanările cu cele ale 52 de persoane care nu au avut niciodată Covid-19.

După o medie de cinci luni de la externare, cercetătorii au găsit dovezi de afectare a plămânilor, creierului sau rinichilor la 1 din 3 persoane care fuseseră spitalizate cu Covid-19.

Persoanele care fuseseră spitalizate pentru infecţii cu coronavirus au avut un risc de trei ori mai mare de a suferi modificări ale creierului, cum ar fi cicatrici şi contracţii în anumite zone, de 14 ori mai mare de a suferi leziuni la nivelul plămânilor şi de două ori mai mare de a suferi leziuni la nivelul rinichilor.

Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă nu au găsit dovezi de leziuni de durată la nivelul inimii sau al ficatului, sugerând că aceste organe au fost mai rezistente.

Leziunile pulmonare observate la RMN au fost legate de faptul de a avea simptome continue de apăsare în piept şi tuse, dar leziunile altor organe nu au fost corelate în mod necesar cu simptomele unei persoane.

De exemplu, persoanele care se confruntau cu ceaţă cerebrală nu păreau să aibă mai multe leziuni la nivelul creierului în comparaţie cu persoanele de aceeaşi vârstă care nu avuseseră Covid-19.

De asemenea, studiul a constatat că persoanele care aveau dovezi de afectare a două sau mai multe organe aveau de patru ori mai multe şanse să raporteze dizabilităţi mentale şi fizice severe şi foarte severe.

Cercetătorii au spus că nu este clar dacă leziunile pe care le observă la scanările RMN se vor ameliora în timp.

„Există unele anomalii care se recuperează, în special cele care sugerează inflamaţia, acestea tind să se amelioreze în timp, dar apoi există alte modificări, cum ar fi cicatricile, care sunt persistente”, a declarat autorul principal al studiului, dr. Betty Raman, profesor asociat de medicină cardiovasculară la Universitatea Oxford din Marea Britanie.

Cercetătorii au precizat că au studiat pacienţii până la un an şi au observat pe scanări o proporţie similară de persoane cu leziuni care sugerează daune de durată.

„Avem acum dovezi concrete că există modificări la o serie de organe în urma infecţiei cu Covid la persoanele care au fost spitalizate”, a declarat Christopher Brightling, profesor de medicină respiratorie la Universitatea din Leicester.

„Din nefericire, există încă o proporţie foarte mare de pacienţi care continuă să aibă simptome, până la un an”, a spus mai menţionat el.

Cercetătorii pot începe acum să pună cap la cap diversele dovezi existente, inclusiv cele din noile descoperiri de la Yale şi Mount Sinai, pentru a-i ajuta pe medici să înţeleagă ce teste ar putea fi utile pentru diagnosticare.

„Bolile complexe necesită soluţii complexe de tratament şi avem nevoie să avansăm mai rapid cercetările pentru a înţelege mai bine Covidul de lungă durată şi pentru a descoperi terapii noi şi promiţătoare”, a concluzionat Putrino.

Împreună, constatările acestir două studii pot ajuta la ghidarea cercetărilor viitoare privind pato-biologia sindromului Covid prelungit şi la dezvoltarea unor biomarkeri relevanţi.

sursa: News.ro