Descoperiri arheologice în curtea comandamentului castrului din Călugăreni (Mureș) / Vas de bronz, ceramică inscripţionată şi o „cisternă” romană / ”Vremsă înţelegem mai bine aprovizionarea cu apă a acestei armate”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Şeful Secţiei de Cercetare a Limesului Roman din cadrul Muzeului Judeţean Mureş, Szilamer Panczel, a declarat joi, pentru AGERPRES, că în cadrul cercetărilor efectuate în Parcul Arheologic Călugăreni, au fost descoperite o serie de artefacte inedite, între care o „cisternă” romană, un vas de bronz, precum şi vase ceramice inscripţionate cu diverse nume, transmite Agerpres.

„Cercetările au început în 2013 şi am avut un an de întrerupere, în anul pandemiei. În 2021 ne-am concentrat pe elementele defensive în colţul nord-estic al castrului, iar din 2022 ne-am reîntors în clădirea comandamentului din castru. Ne-am axat pe curtea interioară a acestei clădiri. După straturile de demolare sau legate de distrugerea clădirii s-au conturat mai multe complexe interesante: în partea sudică a curţii am descoperit o fântână care era pavată cu piatră pe interior, pe care am reuşit să o săpăm integral în cursul campaniei din 2025, adică vara trecută.

În partea nordică a curţii, ca o ultimă intervenţie, am descoperit o groapă foarte mare şi nu prea am înţeles ce ar putea să fie această groapă imensă.

Abia anul trecut am reuşit să clarificăm funcţionalitatea acestei structuri şi anume că e o cisternă care acumula apa pluvială de pe acoperişul clădirii, a rămas deschisă, aşa că s-a umplut treptat cu dărâmături, cu straturile de distrugere a clădirii. Noi am reuşit să descoperim structuri de lemn legate de această cisternă foarte bine conservate, lucru care este extrem de rar în perioada romană: să ai bârne, scânduri de 2.000 de ani conservate”, a declarat şeful Secţiei de Cercetare a Limesului Roman din cadrul Muzeului Judeţean Mureş, Szilamer Panczel.

”Este ceva neobişnuit să ai o cisternă chiar în mijlocul curţii”

Datorită pânzei freatice ridicate din Valea Nirajului, a spus arheologul, s-a conservat aproape 80 centimetri înălţime din această cisternă a Parcului Arheologic Călugăreni, redenumit Limes Parc Călugăreni.

„Avea aproximativ 2×6 metri şi este plină de material arheologic. Dorim să continuăm cercetarea în vara acestui an şi să conservăm, pe măsura posibilităţilor, aceste elemente de lemn care ne oferă posibilitatea unei datări mai exacte pe baza metodologiei pedocronologice, dar permite şi stabilirea speciilor folosite. De asemenea, să înţelegem mai bine aprovizionarea cu apă a acestei armate.

Nu avem urmele unui apeduct, cum ar avea oraşele mari sau castrele de regiune, şi atunci ei trebuiau să asigure apa pentru soldaţi, pentru animale, pentru activităţile de construcţie prin aceste cisterne. Şi este ceva neobişnuit să ai o cisternă chiar în mijlocul curţii. Fântâni s-au mai descoperit şi în alte castre în clădirea comandamentului, dar e ceva foarte interesant să avem şi o fântână şi o cisternă, poate din faze diferite, dar în aceeaşi curte”, a subliniat Szilamer Panczel.

”Cisterna respectivă era construită din piatră cu un mortar hidrofug, un mortar de izolare, şi podeaua era pavată cu cărămidă romană”

Această cisternă romană nu este singulară în România, diferenţa fiind constatată în privinţa unor elemente de construcţie.

„Se pare că la Jidova, tot în curtea Principiei, s-a descoperit o groapă similară, relativ mare. Ieri mi-au sugerat colegii de la Bucureşti că ar menita verificată. La Porolissum, tot pe Limesul Daciei, am avut ocazia să săpăm o cisternă foarte mare, nu în curtea interioară, ci chiar lângă clădirea comandamentului. Dar cisterna respectivă era construită din piatră cu un mortar hidrofug, un mortar de izolare, şi podeaua era pavată cu cărămidă romană. Era mult mai mare decât cisterna noastră, dar avea probabil aceeaşi funcţionalitate: colecta apa de pe acoperişul clădirii comandamentului şi după aceea aproviziona pretoriul, unde avea comandantul reşedinţa”, a precizat Panczel.

Cât priveşte fântâna de la Călugăreni, adâncă de patru metri, cercetările din 2022 au evidenţiat că are o formă pătrată, este placată cu piatră, iar în aceasta au fost găsite zeci de vase ceramice relativ bine păstrate, cu numele proprietarilor incizate pe unele dintre ele, fapt ce reprezintă o raritate.

”La un moment dat se renunţă la folosirea lor şi atunci devin ca o capsulă a timpului”

Dar marea descoperire din această fântână este un ulcior de bronz aproape intact, prima descoperire de acest gen de la Călugăreni.

„Aceste fântâni funcţionează ca nişte complexe închise. La un moment dat se renunţă la folosirea lor şi atunci devin ca o capsulă a timpului, ne păstrează tot ce a fost aruncat sau ce a căzut în aceste structuri. Astfel, avem o datare foarte clară pentru aceste complexe. În fântână s-a descoperit o cană din bronz, care era folosită pentru încălzirea apei. Iarăşi este un vas deosebit, fiindcă la Călugăreni nu aveam vase din bronz de această calitate şi mai ales foarte bine păstrate.

Vasul va fi expus în această primăvară în expoziţia care se pregăteşte la Călugăreni, în urma finalizării investiţiei din programul PNRR. Se lucrează deja la expoziţie. Materialele din această fântână vor fi expuse, vasele de ceramică sunt deja restaurate şi reflectă foarte bine influenţele culturale ale acestei provincii, dar şi legătura acestui sit cu restul Imperiului Roman.

Legături cu zona Panoniei

Avem vase care indică legături cu zona sud-dunăreană, avem vase care indică legături cu zona Panoniei.

Trebuie să ne gândim la Călugăreni ca la un mic centru cosmopolit care face parte dintr-un vast imperiu şi unde oamenii din diferitele colţuri ale imperiului au ajuns aici”, a subliniat Szilamer Panczel.

În anul 2024, situl „Frontierele Imperiului Roman – Dacia”, pe care figurează şi nouă obiective de pe raza judeţului –  Brâncoveneşti, Călugăreni, Sărăţeni, Vătava, Ideciu de Sus, Ibăneşti, Chiheru de Jos, Eremitu şi Câmpu Cetăţii – a fost inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

La baza acestei reuşite stau numeroase cercetări efectuate de mai bine de un deceniu, atât în cadrul Programului Naţional LIMES, cât şi în alte proiecte de cercetare coordonate de arheologii Muzeului Judeţean Mureş.

Castrul de la Călugăreni este recunoscut încă din secolul al XVIII-lea, când a fost descris pentru prima oară de contele Luigi Ferdinando Marsigli (1658-1730), cel care a realizat o hartă topografică a acestui obiectiv.

În antichitate, Castrul de la Călugăreni, care a adăpostit trupe auxiliare de tip cohortă, se afla în provincia Dacia Superior, pe drumul limes-ului estic dintre castrele Brâncoveneşti (în nord) şi Sărăţeni (sud-est), între acestea fiind amenajate o serie de turnuri de observare.