Demontarea caracatiţei Savonea: ce trebuie să facă Ilie Bolojan şi Nicuşor Dan

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Multă cerneală a curs pe gârla kommentariatului zilele astea, după difuzarea în cascadă a reportajului Recorder, şi pe bună dreptate. Mai puţin s-a spus însă ce ar putea face concret şi rapid liderii politici şi guvernamentali ca să corecteze „disfuncţiile de sistem” – un termen politicos pentru caracatiţa care s-a format la vârful justiţiei române. Culmea e că o parte din soluţii se cunosc de ani de zile, deoarece zac într-un sertar la guvern sub forma unui raport cuprinzător (numit analiză funcţională) plătit cu largheţe din fonduri UE şi coordonat de Banca Mondială. Clientul principal e chiar Ministerul Justiţiei, pe website-ul căruia e publicat raportul, îngropat într-un link obscur.

Primul şi cel mai radical pas, dar absolut fezabil şi inatacabil legal, ar fi rezolvarea situaţiei caraghioase şi unice pe plan european că 80% din magistraţii Înaltei Curți, condusă acum de Lia Savonea, au deciziile de pensionare în buzunar, dar nu le pun în aplicare şi continuă să activeze. În primul rând, e singura profesie din România care se bucură de asemenea privilegiu; noi ceilalţi, cetăţenii normali, când cerem ieşirea la pensie, apăi ieşim şi gata, nu putem fi cu fundul în două luntri. Ei, da.

Întrebarea e: oare de ce fac magistraţii ICCJ (şi alţii de mai jos) asemenea chestie bizară, care teoretic îi loveşte la bani, din moment ce ar putea încasa o pensie mare plus un salariu la fel de mare în mediul privat dacă ar pune decizia în executare? Vă las pe voi să ghiciţi ce soi de motivaţie stă în spatele acţiunii de a-ţi securiza pensia specială pe actualele reguli generoase (în caz că se schimbă mai târziu) dar a continua să activezi la vârful sistemul de justiţie. Cât e aici motivaţie profesională, din dragul de a munci pe o funcţie prestigioasă şi bine plătită; şi cât e alt soi de motivaţie obscură, de felul că ai alte contra-servicii de prestat celor care te-au ridicat, deci nu eşti chiar de capul tău în viaţă. Din afară, noi nu putem şti care e proporţia între astea două.

De aceea Bolojan trebuie să adopte rapid OUG prin care să dea magistraţilor trei luni să-şi pună decizia de pensionare în aplicare, altfel aceasta anulându-se. Ar fi o dramatică dar necesară rupere a pisicii, care ar elimina puternicul instrument de şantaj reprezentat acum de şoaptele găştii de la vârf „dacă nu ne daţi ce vrem noi la pensii şi salarii, plecăm toţi acasă şi lăsăm ţara în haos”. E momentul să li se dea cu sec, ca să vedem cine iese cu adevărat şi cine vrea să continue pentru profesie şi leafa onorabilă, însă nu pentru alte învârteli. Fără oamenii sub-calificaţi dar aroganţi şi agresivi care s-au adunat în timp la instanţele superioare, având-o în vârf pe Lia Savonea, caracatiţa se pulverizează.

Doi la mână, trebuie revizuit mecanismul „promovărilor pe loc” prin care un judecător sau procuror poate avansa în rang, cu toate beneficiile salariale aferente, dar rămânând să lucreze la instanţa de rang inferior la care era şi până atunci. Acest mecanism a făcut să fie neatractive poziţiile superioare din magistratură, pentru că ele vin cu răspunderi, bătaie de cap şi vizibilitate în media. Poţi foarte bine să-ţi câştigi mega-leafa şi anii (puţini) până la pensionare stând liniştit şi frecând menta la o judecătorie periferică, fără riscuri.

Mai mult, demotivarea celor buni să avanseze în profesie lasă loc celor slabi, pe care caracatiţa îi doreşte în funcţii de conducere, tocmai pentru că ajung să poarte pălării prea mari pentru ei (cum s-a văzut în fatidica conferinţă de presă a Curții de Apel București alaltăieri), deci sunt docili şi controlabili de reţelele din spate. Promovarea pe loc poate avea rostul ei iniţial, ca pas pregătitor în carieră, dar s-a pervertit complet ajungând să fie o piatră de moară pentru sistemul de justiţie.

Trei la mână, trebuie revizuite urgent legile păstorite de ministrul Cătălin Predoiu în 2022, în numele caracatiţei: re-aducerea la DNA a anchetelor de corupţie pe magistraţi; şi re-introducerea procedurilor deschise şi competitive pentru funcţiile de conducere în instanţe. Azi, numiri din rândul doi sunt controlate total de şeful instanţei şi majoritatea politizată din CSM, ceea ce pietrifică piramida puterii informale din sistem. La ce duce asta, aţi văzut tot în respectiva conferinţă de presă: duzini de magistraţi tineri aliniaţi ca nişte oi tăcute în spatele şefei.

În fine, există şi alte corecţii în lege care se pot face, profitând de momentul de maxim interes public pentru a elimina proastele practici introduse de coaliţia stabilităţii PSD-PNL în 2022, cu mâna instrumentului Predoiu şi sub înaltul patronaj al lui Iohannis, marii lobby-işti ai caracatiţei şi eliminării monitorizării europene pe MCV.

Ce nu se poate face, şi ar fi şi imoral să se încerce, este (a) să lăsăm sistemul de justiţie să se auto-corecteze, deoarece „soluţia este tot în interior”, cum crede în mod straniu preşedintele Nicuşor Dan; după ani de contraselecţie la vârf, acest sistem nu are în prezent masa critică ca să poată schimba singur ceva. Şi (b) să continuăm să guvernăm şi să încercăm reformarea statului de drept cu aceiaşi oameni care l-au stricat, cum ar fi Cătălin Predoiu. Ar fi un triumf al speranţei naive asupra experienţei.